The One-Night Stand

Capitolul 46 - The Calm

Capitolul 46

"I miss the taste of a sweeter life
I miss the conversation
I’m searching for a song tonight
I’m changing all of the stations

I like to think that we had it all
We drew a map to a better place
But on that road I took a fall
Oh baby why did you run away?"

                                         Maroon 5 - Maps

   Maya P.D.V.

      Un infern. Nuanta aceea care imita atat de minutios gheata ar putea fi considerata acum cea mai calda culoare. Furie. Frustrare. Manie. Toate adunate in intensitatea privirii lui, care pare imposibil de descifrat.

- Am intrebat ce s-a intamplat aici, vocea sa dura repeta asurzitoare.

    Nici Kelly, nici Cassey si cu atat mai putin eu indraznim macar sa clipim. Raceala din tonul sau a reusit sa aduca o incapere plina de oameni la tacere, facandu-l chiar si pe paznic sa inghete in loc bulversat.

- De ce logodnica si sora mea sunt inchise intr-o celula? asprimea privirii sale este indreptata acum spre mult prea speriatul paznic.

    Ca un efect instant, ochii sai se largesc si gura ii cade deschisa de soc. Una dintre mainile sale tremurande incepe sa scotoceasca neindemanatic prin buzunar dupa chei, iar limba i se impleticeste in gura in timp ce incearca sa scoata o explicatie coerenta.

- Domnule Cross... eu..eu nu am stiu. Nu mi-a spus nimeni!

"Dar bineinteles ca nu ti-am spus, nepot al lui Obama!"

    Explicatia nu pare sa ii imbunatateasca cu nimic starea lui Christian. Cu maxilarul inclestat si ochii ingustati de manie, asteapta fara sa mai schiteze niciun gest ca paznicul ce tremura din toate oasele sa gaseasca legatura de chei. Imi dau ochii peste cap si ma ridic in picioare, frecandu-mi palmele inghetate si prafuite intre ele. Aparent, nu cea mai inteleapta decizie, pentru ca asta i-a reatras ochii patrunzatori asupra mea. Cu rapiditate si ochi de soim, imi masoara intreaga tinuta din cap pana in picioare.

    Mama ma-sii! Desi ma pot lauda ca port ceva mult mai decent decat fosta sa prietena-de-saltea aici de fata, tot nu am prea multe sperante ca si el va fi de acord cu asta. De parca ar fi reusit sa-mi citeasca gandurile, Samanta isi indreapta postura zvelta, isi trece de cateva ori degetele prin parul incalcit si isi tuguie buzele rerujate.

    Paznicul reuseste in sfarsit sa gaseasca cheia potrivita si sa deschida usa, timp in care nimeni nu scoate o vorba. Gasesc curajul sa ii intalnesc chipul impasibil, dar fiori imi sageteaza corpul cand realizez ca privirea sa ma fixeaza rabdatoare, asteptand cu bratele incrucisate la piept o explicatie.

  Sunt mai mult decat tentata sa ii zic paznicului sa inchida repede usa inapoi. M-as simti mai in siguranta stiind ca ne despart niste gratii. Poate ar trebui totusi sa raman aici peste noapte...

- Tu ce cauti aici? I-am spus Evei sa ii sune pe mama si pe tata, Kelly sparge in sfarsit tacerea, lasand zgomotul tocurilor ei pe podeaua de ciment sa rasune ritmice.

- Si ei pe cine crezi ca au sunat? vine raspunsul fratelui, la fel de sfidator ca al ei.

    Imi intorc capul cand ma priveste din nou. Nu l-am sunat sa il anunt de situatie pentru ca nu am vrut sa stie. Mie mi se pare destul de logic...