Harry POV
- Nu trebuie, vei dormi cu mine in pat, tu poti sa dormi eu am niste treburi de facut. Si cu asta a iest din camera. Am stat cinci secunde pe loc apoi m-am gindit ca nu mie asa somn. Am luat un taxi si i-am urmarit masina pina nu s-a oprit.
Locul imi parea conoscut, acelasi riu straveziu l-am vazut in pozele Elizei. M-am ascuns dupa o salcie. Si am vazut-o cum a ingenuncheat la o cruce. A inceput sa vorbeasca linistita, apoi lacrimile au inceput sa-i curga fara oprire. Descifram ce spune, dar nu am auzit numele persoanei careia i se adreseaza, dar cred ca era foarte importanta, caci de rare ori o vedeai pe Eliza exprimindu-si emotiile. Am incetat sa mai ascult cind a spus.
- Am facut avort... Nu mai puteam suporta, in tot acest timp ea mi-a ascuns aceea ca era sa aiba un copil? Asta era motivul pentru care a plecat, simplu n-a vrut sa aiba niste responsabilitati si doar a plecat...
Am vrut sa plec, dar in momentul acela am calcat pe o creanga uscata, asta i-a atras atentia Elizei si in urmatoarea secunda privirea ei era spre mine.
- Ce faci aici? A intrebat printre lacrimi. Cit de ciuda nu mi era, nu suportam s-o vad plingind asa ca doar am cuprins-o si am lasat-o sa plinga in voie.
Am examinat crucea si am ramas perplex. Amelia Anne Roth... Mama Elizei ea a...
- De cind? Am intrebat-o ocolindui privirea.
- 2 ani. A raspuns.
- Mai concret te rog. I-am spus rece.
- 14 aprilie.
- Tu ai plecat pe 21, ai avut o saptamina intreaga sa mi spui, dar tu doar ai fugit de la probleme si te ai mutat. Si daca tot veni vorba, cind aveai de gind sa mi zici despre avort? Abia acum am realizat ca nu te stiu deloc. I-am spus cu regret in voce.
- Ai fi putut macar sa asculti partea mea de poveste, dar ca de obicei doar ai tras concluzii. A soptit cu tristete in glas.
- Spune cinstit, mi ai fi spus adevarul, daca nu te as fi intrebat? Ea a dat din cap ca nu. Asa m-am gindit si eu.
Am dat dezaprobator din cap. Ideea de a veni aici a fost una oribila.
- Cred ca ai dreptate. Apropo daca nu mai fi urmarit poate ca aveam sa savuram vacanta.
- Nu, Eliza. Daca nu te as fi urmarit atunci era sa ma minti in continuare, dar daca cinstit m-am saturat de jocurile tale! Cu ceva timp in urma te ai suparat pe mine ca nu te am sarutat si am ales sa dorm in baie, apoi c-am spus ca ne intilnim in fata la public, apoi din cauza ca te uram, chiar crezi ca doar tu te poti supara pe cei din jur, iar ei doar sa considere ca esti ideala.
- Acesta nu este felul in care lucreaza! Mai trebuie sa te inveti sa respecti sentimentile altora. Tine. I-am spus si i-am dat un lantisor de aur cu o inima de argint pe care era scris I'll always love you, care se deschide. Am urcat in taxi si am pornit spre aeroport, stiind ca o sa regret mai apoi.
Eliza POV
Harry se indeparta, dar eu doar nu ma puteam misca. Simplu nu stiam ce sa fac, daca-l voi ajunge si-i voi explica tot, ce s-ar schimba? Ori cum, i-am mintit, iar el doar a trecut la o concluzie, acum ma simiteam mai rau de cit atunci cind am plecat in Anglia, caci macar atunci eram sigura ca nu-l voi mai vedea, dar acum...
Trebuie sa-l opresc. Data trecuta am urmat proverbul " Daca iubesti pe cineva cu adevarat, da-i drumul, daca te iubeste cu advarat se va intoarce inapoi" el s-a intors, deci mi-a ramas doar sa nu-l mai pierd. Acum trebuie doar sa merg la hotel si sa gasesc curaj sa-i vorbesc.
Cind am ajuns la hotel, lucrurile lui erau neatinse, dar el era de nevazut. Am luat inca o privire la lantisorul pe care mi la dat si am observat ca inima se deschide. Inauntru era o poza cu inscriptia de pe copacul nostru.
- Sunt asa o proasta ca n-am fugit dupa el. Si cu asta lacrimile au inceput sa curga mai tare de cit inainte, daca este posibil.
