Capitolul 3- Musafirul

124 21 5
                                    

-Se pare ca te distrezi de minune.

Ma opresc din ras ca si cum as fi ramas fara aer, inca privind culoarea de galben sters a tavanului. Galben ce a acoperit vechea culoare de alb. Timbrul acela. Imi introc capul mecanic, parca ghidat de un indicator imaginar, spre sursa de unde se auzea acea voce.  Priveam umbra ce se afla pe pervazul ferestrei. Acea umbra ce forma figura unei persoane.

-Ce cauti aici? intreb dintr-un foc, deranjat de noua prezenta. Si, mai important, de ce ai intrat pe fereastra?

-De parca tu nu asa iti faci intrarea in casele victimelor, imi zice ironic. Te rog! pufaie sictirit. In plus, nu am voie sa te viziteaz? continua, uitandu-se fix la mine.

-Nu suntem prieteni, ii reamintisem eu.

-Suntem si noi odata de acord in privinta a ceva.

-Te mai intreb odata: ce cauti aici?

-Adapost.

-De ce vrei adapost? 

-Politia... 

Il urmaresc tacut, cu privirea, cum se uita pe fereastra si face un insesizabil semn din cap ca sa fac si eu la fel. Merg spre el teleghidat. Un pas in fata celuilalt, pana ajung la mai putin de jumatate de metru de fereastra. Imi arunc privirea afara, putand sa aud sirenele a catorva masini de politie ce acum isi fac veacul pe soseaua de la marginea padurii. Culori de rosu si albastru se zaresc peste varfurilor batranilor arbori ce populeaza padurea si ofera un adapost natural formidabil. Combinatia de lumini pata cerul noptii; acoperind putinele stele.

-Totusi, de ce te-as ajuta? m-am trezit vorbind, inca analizand ce se petrece dincolo de palcul dinantea ferestrei.

-Daca nu o faci, voi fi prins -in cel mai rau caz- si te-as putea denunta si pe tine. Doar nu vrei sa iti petreci restul vietii tale mizerabile intr-o camasa de forta, sedat si inchis intre patru pereti albi, nu? Raspunsul lui era promp, parca stiind dinainte ce aveam sa intreb. Nu am putut sa nu bag in seama fiorul ce mi s-a strecurat pe sirea spinarii; fior datorat senzatie stiind ca -pe sub masca aceea- i se intinde un ranjet de satisfactie.

-Fie, insa nu raspund de faptele mele.

Ma intorc cu spatele, indreptandu-ma spre scari.

-Sa o i-au ca pe o avertizare?

Ma opresc, neintorcandu-ma. Imi indrept spatele, expirand.

-Nu, ca pe o amenintare.

Repornesc inspre scari, urcand treapta cu treapta, lenes; apucand totusi sa il aud cum a suras si a zis doar un simplu "Cum vrei, Jeff.".

                                                                             * * *

Ma aflam intr-o camera aleatorie. Prima care mi-a iesit in cale a avut rol de refugiu. Ma tot plimbam si ma gandeam. Nu era de ajuns ca aveam pe cap un pusti ce isi forta mana, acum il mai am si pe mascat. Perfect. 

Privirea imi fuge de la un perete la altul. La tapetul ce era rupt si jupuit din loc in loc, iar pe sub el tencuiala ce se cojea usor-usor. Mirosul de praf si mucegai te ataca din toate partile. Era un mediu ce omora incet, lovind un organ vital: plamanul. Incercam sa nu ma mai gandesc la cei doi, insa fara rost.

O pala de vant intra pe fereastra deschisa si imi ciufuleste parul intunecat. Ma gandeam ca o plimbare nu ar strica, poate reuseam sa imi limpezesc mintea. Iesind pe fereastra, coborand pe acoperis si sarins jos, pe pamantul ud, pornesc la pas. Fara directie, ma invarteam de colo-colo, insa evitam pe cat de mult directia unde se aflau masinile de politie.

                                                                                * * *

Eram in miscare si acum. De mai bine de o ora ma tot plimbam asemenea unei furnici dezorientate, detasandu-ma cat de cat de la cele intamplate. Ma cocotasem pe o buturuga putreda,  plina de muschi, ce se afla la pamant de ani buni judecand dupa aspectul acesteia. Priveam tot inainte, la un punct fix; asta pana cand am fost deranjat. Din nou.

Un fosnet se aude din stanga mea. Lucru care ma determinase sa imi indrept privirea si trupul intracolo, acordandu-i maxima atentie. Cum era de asteptat, a aparut. In fond, am intrat de mult in partea sa de padure.

-Parca aveam o intelegere, Jeffrey.

-Stii, uneori nu imi respect promisiunile, batrane.

Sar de pe buturuga si -pozitionandu-ma mai bine pe picioare- imi scot cutitul din spatele jeansilor indreptandu-l spre creatura din fata mea. Stiam ca nu trebuie sa actionez nesabuit, insa cu el niciodata nu poti fi sigur.

-Chiar vrei sa faci asta? ma intreaba, scotandu-si unul dintre tentacule, punandu-ma pe mine in alerta.

-Sa te vad, Slender. il provoc, luand pozitia de atac.

Sper doar sa am noroc ca data trecuta.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 04, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

I'll revenger... or notUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum