Viața mă urăște

Mama?!?-CAPITOLUL 6

      -Deci,zise William foarte rece,dintre aceste 5 sclave,una va fi executată.Iar aceea este...Jessica Brahdu

       Uff.Am scăpat.Fata cu părul roșcat începu să urle si să strige după ajutor.Îmi era milă de ea.William a mers la ea si a luat-o cu forța de mână încât am crezut că o să-i rupă mâna.Acesta o izbi cu putere de ușă încât ateriză afară,acolo unde stăteau o mulțime de oameni de la securitate.La această scena eu am scăpat un strigăt atrăgând privirile celorlalte sclave,si a lui William.Acesta se uită foarte dur la mine.Am urmărit scena de pe geam văzând cum acei bărbați au băgat-o în mașină pe Jessica.Aceasta se împotrivi bărbații luând-o de păr si lovind-o încât îi se vedea sângele curgându-i pe față.Am mai scos din greșeală un țipăt.William s-a apropiat de mine.

       -Domnișoară Amy,nu vă simțiti bine? mă întrebă ridicând o sprânceană.

      -N.....n..u.nu

     -Păi atunci ieșiți pe hol si luați o gură de aer.
   
      Îmi venea să-l pocnesc în cap.E un bou.Nu are nici-un drept să se comporte asa cu mine.. si mai ales cu Jessica.E cea mai tâmpită persoană.

      Am ieșit pe hol și am început sa mă plimb de colo-colo.Nu după mult timp ieșiră si celelalte sclave,ducându-se fiecare în camerele lor.Helen veni spre mine si mă îmbrățișă strâns,spunându-mi să fiu tare.

     Helen e singura persoană în care pot avea încredere.Chiar dacă o cunosc doar de câteva ore pentru mine e ca o soră.

******

    Stau de câteva ore în pat si mă plictisesc de moarte.Nu știu ce-aș putea face în casa asta,decât sa dorm si să mănânc.E super plictisitor aici.Aș ieși pe hol dar mă tem să nu mă prindă William si să înceapă un scandal că am ieșit din cameră fară să-i cer permisiunea.Pe bune acum,în casa asta mă simpt ca în închisoare.Mai stau scufundată în gânduri câteva minute până aud niște bătăi în ușa.Nu știu cine-o fii.

       Deschid ușa și îl văd pe William stând în pragul uși.Ok...Trebuie să mă comport frumos cu el că nu vreau nici în ruptul capului să ajung ca Jessica.

       -Da?

      -Nu mă lași să intru? întrebă acesta ridicând o sprânceană.

     -Nu..A..adică da.

     -Esti ok?

      -Ce te face să crezi că n-aș fii?

      -Nu știu.Poate faptul că la consiliu scoteai sunete ciudate si tot te bâlbâiai.Sigur ești ok?

      -Si dacă ti-aș spune că m-aș simți rău,ce-ai face?Oricum nu ți-ar păsa.

     După cele spuse îl văd foarte încordat pe William.Ce-am spus greșit?Am spus doar ce-am simțit.Brusc acesta mă lipi de perete sș mă ținu strâns.

      -Nu știu cum mă crezi tu pe mine,dar să știi ca nu sunt un om rău.

    La cuvintele lui am început să pufnesc.Auzi la el?Nu e un om rău.Mi-am asumat consecințele pentru cea ce urma să fac începând să răbufnesc la el.

      -Cum să nu fii un om rău William?M-ai cumpărat de la tata,deți o gramadă de sclave cu care ți-o tragi încontinuu,vrei să ne faci viața un calvar,nu mai zic de Jessica si de consilurile tale de rahat si....

     Nu am mai apucat să-mi termin fraza ca m-am trezit cu o palmă zdravănă pe obraz.Am aterizat pe podea lovindu-mă cu capul de colțul caloriferului..Am început să urlu de durere.Vedeam negru în fața ochilor si simțeam sângele cum îmi curge pe față.Nu mai suportam durerea așa că am închis ochii căzând într-un somn adânc.
*******