Viața mă urăște

Visul ciudat-CAPITOLUL 3

       Totul era întuneric.Nu știu unde mă aflam,dar eram sigură de un lucru.Nu mă aflam într-un loc tocmai plăcut.În interiorul meu aveam niște senzații necunoscute.Nu știu ce era cu mine.Eram speriată dar nu știu din ce motiv.Mă simteam foarte slabită iar inima îmi batea gata să-mi sară din piept.Habar-nu aveam de ce mă simțeam așa.Mă mai uit odată prin jur dar nu văd nimic din cauza întunericului.M-am pipăit să văd cu ce sunt îmbracată.Purtam o rochie.O rochie destul de scurtă.
Apoi îmi dau seama că am o brățară la mâna din aur.Din pipăite îmi pot da seama că avea scris ceva pe ea.Dar din cauza întunericului nu-mi pot da seama.Dar de cand am devenit eu asa bogată?Eu nu aveam bani nici de o bluza nouă,iar acum?Acum am bani de brățări din aur,rochii,pantofi...Nu as fii crezut niciodată că voi avea așa ceva.

      Si dintr-o data aud o ușă deschizându-se.M-am dat doi pași în spate.Sunt speriată.Brusc becurile se deschid.

     Observ ca stau într-o încapere cat 7 camere de-ale mele,e foarte frumoasă si încăpatoare.Ma miră faptul ca eu o fată atat de săraca si atât de inocenta ar putea sta într-o asemenea încapere.Nu știu cum si de ce am ajuns aici.

      Deodata observ o oglindă si cand mă privesc rămân șocată.Sunt eu?În oglindă văd o fata foarte înalta,având un par roșcat,ochi căprui ca ai mei,o rochie albastră super,super frumoasă,si o pereche de pantofi cu toc înalt.Mă mira faptul ca pot sta pe asemea pantofi.Mă uit la unghile mele albastre si rămân surprinsa.Cum??Cum de sunt așa frumoasă?Îmi amintesc de brățara de la mână pe care scria "William". Nu știu cine e.Nu cunosc nici-un William.

     Însă doar atunci îl observ pe bărbatul de vreo 23 de ani care vine spre mine împreuna cu doi bărbati îmbracati în negru.Cei doi bărbați erau foarte seriosi si aratau ca niste roboți.Însa despre bărbatul cel din fată nu pot spune acelasi lucru.El era foarte chipes si atât de sexy.Avea parul brunet si niste ochi minunati,albastri.Era înalt,musculos iar prin camasa neagră ii se puteau vedea patrățelele si mușchii bine lucrați.Era adorabil.

      Se apropie de mine si îmi zâmbi isteric.

      -Am aflat cea ce ai vrut sa faci.Stii bine că mie nu-mi plac trădările.Te-am avertizat din timp sa nu faci una ca asta.Îmi pare rău Amy dar asta ți-e soarta.

       Scoase un pistol si puse țeava acestuia la tâmpla mea.

     Eram panicată.Ce trebuia să fac?Totodată aveam o grămadă de întrebări care mi se măcinau prin minte.
     Cine e acest bărbat?
     De unde îmi știe numele?
     Despre ce vorbește?
     Cum aș putea trăda un băiat atât de adorabil ca el?
     Ce vrea să facă cu acest pistol?
    
       -Vrei să-mi spui ceva îninte să te omor?
       -C..i.....ne..es..ești?
      
      Acesta începu să râda isteric.Un râs care mă scotea din minți.
       -De parcă n-ai ști.William,dragă.William mă cheamă.

      Apoi apasă pe pistol iar eu cad lat la pământ si simpt mult sânge în zona capului.Ochii mi se închid si..
  *
 
     Mă trezesc dintr-o dată speriată.Ce-a fost cu visul ăla?Off..Si ce mă doare capul.Ma uit la ceas e 06:20.E încă devreme.Nu știu de ce m-am trezit asa devreme.Ma duc la baie și mă spal pe față sa-mi revin dupa visul ăla oribil.
****

   Dupa ce fac un dus si mă îmbrac cobor jos.Tata de data aceasta nu se afla în fata TV-ului.  MINUNE.  Ma uit si observ că tata îmi pregatea micul dejun.  CEE??  Îmi dau seama că în cameră nu mai mirosea a băuturi.Ci din potrivă,mirosea chiar frumos.  NU.CEVA SIGUR NU ERA ÎN REGULĂ..SIMPT ASTA.