Frica,sentimentul ce ma predomină

Fata cea noua

Era dimineață. Sunetul vântului ce adia cu putere m-a facut sa ma trezesc. Eram melancolica,totul in jurul meu era pustiu. Ma simteam obosita,de parca trăiam degeaba...

Peste cateva minute bune,cineva ciocane la usa . Am tresărit speriata , si deodată mama imi spune ca o noua copila se mutase in satul nostru si venise de zor sa ma întâmpine . Auzise de la un vecin ca eram o fata singura la părinți si ca aveam 16 ani. Din cele auzite , mi se părea o idee buna sa imi fac un prieten nou ,dar..in momentul de fata nu vroiam sa ma ridic din pat.

Pana la urma , am decis sa iau micul dejun si sa merg in drum spre casa unde locuia fata ce ma cautase de dimineata.

Ma apopiasem de usa casei , si deodată m-a cuprins un sentiment ciudat. Imi era frica sa mai fac vreun pas. Am avut impresia ca ma urmarea cineva .

Au trecut cateva secunde , iar o fetița draguta si inofensiva , îmbrăcată intr-o rochie roz asortată cu o pereche de pantofi albi cu fundita iese din alta casa din care tocmai trebuia sa ma îndrept.

Constatasem ca tocmai gresisem casa .

Fetița a venit la mine si mi-a spus :

- Buna , eu sunt noua in sat si ma cheamă Ana ! Tu cun te numești?

Părea destul de prietenoasa ,dar nu era genul meu. Am spus sa par draguta si sa ii întorc un zâmbet la fel de mare ca al ei.

- Buna , ma numesc Elena , incantata de cunoștință !

Mi-a zâmbit , apoi s-a îndreptat spre casa in care tocmai vroiam sa bat crezând ca e casa ei.

- Haide vino ! imi spune ea.

- Unde mergem? o intreb eu .

- Tu nu ai auzit niciodata povestea acestei case ?

Dintr-o data, am simțit cum imi bate inima si mi-am amintit sentimentul acela ce ma cuprindea atunci cand ma apropiam din ce in ce spre usa casei aleia.

Incruntata,i-am răspuns:

- Nu , nu am auzit niciodata nimic despre casa aceea.

Ea începe sa rada .

- Dabea sunt aici de o ora si stiu povestea case aleia si tu locuiești aici de cand te-ai născut presupun si nu pot sa cred ca nu ai auzit de ea.

M-am uitat urat la ea,dându-i o privire de genul "am inteles,imi spui odata despre ce e vorba sau nu". Intr-un fel, ma simteam incordata, vroiam sa se termine ziua si sa ma bag in patul meu cald cu care împart 1001 de gânduri. De la un timp sunt foarte ganditoare , nu stiu ce se intampla cu mine. Ma simt ciudat ,iar fetița asta cred ca vrea sa ma afunde de tot in gândurile mele.

Priveam in gol. Ma gândeam la prea multe lucruri care se puteau petrecea cu casa aceea. Am vrut sa o las pe ea sa imi spuna, nu am vrut sa imi dau cu presupusul. Nici nu vroiam sa ma gândesc la ce se putea intampla acolo. Dupa sentimentul acela ciudat , cred si eu...

Nu puteam sa nu o intreb despre ce era vorba...apoi imi făceam o aparitie proasta in fata unei copile mai mici cu 2 ani decat mine . Nu vroiam sa creadă ca sunt o fricoasa sau ceva de genul. Si pe partea cealaltă ma gândeam ca nu o sa pot sa dorm cu gândul ca nu stiu ce se intampla cu casa aceea. Ma frământau o grămada de lucruri asa ca am intrebat :

- Ce se intampla cu casa aia?