Awake

Gӑsiţi

 - Inamici publici?! Poate ai avut dreptate Lie, suntem agenţi secreţi.

  Smart nu se putea opri din studierea chipului sӑu vesel din afişul WANTED. Poza nu pӑrea recentӑ - pӑrul brunet îi era tuns scurt şi ochelarii de pe nas erau roşii, nu negri. În plus, pӑrea cӑ zâmbeşte la ceva din spatele aparatului de fotografiat, fericit la culme.

- Şi periculoşi? continuӑ el piţigӑiat. Îmi amintesc cӑ am încercat odatӑ sӑ fac karate, dar am sfârşit în spital cu o unghie ruptӑ.

- De ce nu mӑ mir? comenteazӑ Sarah.

- Trebuie sӑ ne cӑrӑm, anunţӑ Bow sumbru, pentru prima oarӑ derutat şi panicat.

  Porneşte încordat de-a lungul trotuarului curat şi ceilalţi îl urmeazӑ tӑcuţi.

- Unde mergem? bodogӑneşte Sarah. Mi-e foame.

  Acum cӑ cei cinci poartӑ şi ei uniforme kaki, oamenii îi ignorӑ. Au mai trecut pe lângӑ mulţi agenţi federali, fiecare poziţionat în faţa vreunei uşi gasante, dar nu i-au bӑgat în seamӑ.

- Ne deghizӑm? se intereseazӑ Lie, încercând sӑ ţinӑ pasul cu Bow, care avea picioare mult mai lungi.

- Nţ. N-avem cum. Bow îşi întoarece capul sӑ o priveascӑ. Nu aveai rana aia şi în pozӑ.

  Într-adevӑr, posterul WANTED o înfӑţişa zâmbitoare, cu aparat dentar pe dinţii de sus şi fӑrӑ tӑietura adâncӑ din obrazul drept.

- Te doare?

  Ea clatinӑ din cap. Numai când atingea se rӑspândea o durere în pomete.

Tonul grijuliu al lui Bow îi amintea de cineva...

- Poate dacӑ plecӑm din oraş, nu o sӑ ne recunoascӑ nimeni, mediteazӑ Sarah cu voce tare.

  Un bӑiat în salopetӑ despicӑ mulţimea de pietoni şi se îndreaptӑ fix spre ei, cu ochii aţintiţi pe faţa lui Lie.

- Ellie? spune el derutat, cercetându-i atent trӑsӑturile de copilaş. Nu-mi vine sӑ cred!

  Şi se nӑpusteşte asupra ei, aruncându-şi braţele goale în jurul trupului ei micuţ, strângând-o tare tare la piept.

 **********************************************************************************************************************

   Lie se depӑrteazӑ instantaneu de bӑiatul strӑin, împingându-l cu putere.

- Cine eşti? rosteşte ea înӑbuşit. Nu te cunosc.

  Privirea confuzӑ şi deopotrivӑ inundatӑ de durere a tipului pare cu adevӑrat sincerӑ, de parcӑ propria lui mamӑ l-ar fi alungat subit de acasӑ.

- Ce?... Ellie, sunt Nate. Ce ai pӑţit?

  Nici faţa, şi nici numele nu îi pӑreau prea cunoscute.

- Ellie e numele meu? îl întreabӑ încruntatӑ.

- Nu, Illiene. Mereu râdeai pe seama lui, ce...

- De unde mӑ cunoşti?

  Ochii lui verzi erau îndureraţi la maximum, marcând veridicitate.

- Sunt... prietenul tӑu cel mai bun... Chiar... chiar nu-ţi aminteşti?

- Nimic. Nu-mi amintesc nimic.

- Lie, o întrerupe Bow grav. Trebuie sӑ plecӑm.

- Dar...

- Acum.

  Bow o apucӑ de încheietura mâinii subţiri şi o trage dupӑ el, lӑsându-l pe Nate uitându-se buimӑcit dupӑ ei.