Fugind departe cu tine

Capitolul unu

              Mi-am privit reflexia in oglinda pentru urmatoarele minute in care mama imi striga numele, o ignoram si ma prefaceam ca sunt intr-o lume paralela unde criticile si toate cuvintele spuse de adulti nu au nici o noima.Nu eram atat de rebela pe cat incercam sa par, imi iubeam mama eram insa prea mandra sa recunosc asta si ma foloseam de toate mijloacele sa nu arat adevaratele mele sentimente stiind ca in momentul in care o fac, vulnerabilitatea va fi de asemenea vizibila iar vulnerabilitatea m-a adus in situatia in care ma aflu acum asa ca nu, nu voi avea de gand sa imi mai arat sentimentele cuiva, cel putin nu pana cand nu invat sa le controlez si cum sa alung toate gandurile care imi zboara prin cap.

          Mi-am pus geanta pe umar si mi-am luat sticla de apa pe care aveam sa o golesc ca de obicei inainte sa ajung la liceu.Am strigat un 'pa mama' nervos si am trantit usa, nu aveam de gand sa conduc.Nu de cand accidentul tatalui meu a avut loc, nu de cand stiam prin cata suferinta a trecut.Accidentul a avut loc acum un an in perioada asta, prin februarie la sfarsitul lunii si presupun ca luna in care s-a intamplat a prevestit sfarsitul brusc al tatului meu.Eram cu el in masina, ii povesteam ceva ce nimeni nu mai stia si mi-a promis ca nu va spune nimanui desi stiam ca va lua anumite masuri si intr-un fel ma bucuram de acest lucru caci aveam nevoie si doream ajutor, acum insa nu stiu ce sa mai spun, nu mai vreau sa fiu ajutata vreau a fiu lasata in pace.Eu am fost in coma pentru cateva zile.Cand m-am trezit el era mort, a murit la scurt timp dupa accident inainte ca salvarea sa ajunga si ma urasc pentru asta.Eu trebuia sa mor, nu el.

       Pana la liceul meu drumul este drept, locuiesc la cateva strazi distanta deci niciodata nu a fost o problema prea mare sa ma trezesc dimineata sau sa ajung mai tarziu.Portarul sta cu mine in bloc, un etaj mai jos si ma cunoaste de cand eram mica.E de ajuns sa ii aduc o cafea sau sa il invit la cina si pot sa ajung si la a 3a ora fara probleme.

      E prima zi de mult timp cand ma simt diferit, de parca urmeaza sa primesc o lovitura ce va lasa o cicatrice uriasa.Imi trag manecile puloverului in jos sperand sa trag de ele si sa ma trezesc intr-o alta lume, una unde nu exista reguli,masini si liceu.Nu il urasc insa nu pot spune ca e printre locurile in care prefer sa ma aflu.Am note proaste si nu ma chinui nici sa le repar.Mama s-a obisnuit cu asta si nici nu mai imi cere socoteala, se asteapta sa nu iau bacul insa acolo o sa aiba loc un lucru miraculos.Mai am cateva luni pana il voi da si sincer nu mi-ar pasa daca nu ar fi fost una dintre dorintele tatalui meu. 

     Orele trec spectaculos de repede si ma reped sa ies pe poarta liceului cand o fata se loveste de mine, gluga ii acoperea jumatate de fata si ma bucur ca nu purtam obisnuitele mele botine.Aceasta fuge in liceu iar eu intorc capul incercand sa imi dau seama cine este si de ce fuge, poate si-a uitat ceva acolo.Mi-am vazut de drum oprindu-ma la magazinul de la parterul blocului.Am cumparat o pizza congelata si nutella, i-am zambit baiatului de la casa care ca de obicei m-a intrebat ce fac.

   "Astept sa merg sa mananc pizza asta.Treci pe la mine dupa ce termini."I-am zambit apoi si am plecat.

    Baiatul de la casa de marcat este Marcus, suntem vecini de cand ma stiu si este singura persoana cu care am tinut legatura fara intrerupere, cu care este imposibil sa nu ma cert de cel putin cateva ori pe luna si cel care ma ajuta sa trec peste momentele mele depresive.Marcus este mai mare cu 4 ani decat mine si e student la Politehnica, nu stiu cum face fata si programului de lucru si vietii de student.Il admir pentru asta.

    Am deschis usa si am pus cumparaturile pe masa din bucatarie, am dat drumul cuptorului apoi mi-am dat jos geaca.Mama avea sa se intoarca tarziu ca de obicei, avea un caz nou si lucra din greu ca sa il castige.M-am dus in camera mea, m-am dezbracat de hainele incomode aruncandu-le in cosul de rufe.Am luat un tricou lung ce-mi venea pana la genunchi cu trupa lui Emmie si o pereche de ciorapi albi pufosi.Am mers din nou in bucatarie sa imi pun pizza in cuptor si sa astept,dupa ce am mancat am spalat pe jos si am sters praful.Macar daca nu continui traditia familiei, de a toci nonstop, pot sa mentin casa curata.Mi-am spalat vasele si mi-am pus hainele la spalat.Cand m-am uitat la ceas nici nu mi-a venit sa cred ca era deja ora 5 .