Riverdale (special season)

Capitolul II

Betty povesteste

Ma asigur ca in geamantanul micuț pe care mi l-am luat, am strictul necesar pentru cateva zile pe care le voi petrece in blestematul Riverdale. Ies usor din cameră, cobor la fel de silentios scarile si ma indrept catre statia de autobuz. Ce noroc ca mama nu este la ferma iar Polly sigur doarme de mult lângă gemeni.
E 2:05 dimineața si am ajus in gara...urmatorul tren catre Riverdale este la 2:25.
Stând pe una din banci cu gemantanul langa mine si rucsacul in spate aud cum imi suna telefonul:
-Hey...
-Bună Betty.
-Parca parintii noștri ne-au interzis sa vorbim.
-Parcă am ascultat vreodata...
-Uite Jug, nu e momentul potivit. Putem vorbi altă dată?
-E cel mai potrivit moment Betty, te astept la mine.
-Cum adică? Si tu te-ai întors?
-Si eu sunt unul din prietenii lui Archie..
- Trebuia sa îmi dau seama ca nu a vorbit doar cu mine.
-M-am interesat la cât ajungi, bănuiam ca vei pleca in noaptea asta, vino ditect la mine.
- Jug...nu, mai bine ma duc acasă..
-Uite cum stă treaba Betty Cooper...nu te las singura intr un oras plin de crminali si drogați! Vi la mine si gata!
-Ok, vin.
-Ne vedem la gara.
- La revedere, Jug.
Este 2:25 si ma urc in tren. Imi trec o mie de ganduri despre mine si Jug, despre cei mai buni prieteni.
Nu stiu daca intoarcerea mea este cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face, insa Archie e prietenul meu si trebuie sa îi fiu alaturi.
E aproape 5 dimineață, soarele e pregatit sa răsară, la fel si eu sa cobor din tren.
Ma tot gândesc daca Jug chiar va veni după mine...ma uit pe peron si nu il văd, cred totuși ca doarme la ora asta:
-Betty! Betty!
Cand l-am vazut mi-a aparut zambetul pe buze, m-a luat in brațe, si m-a sarutat pe frunte.
-Jug, mi-ai lispit enorm, nu ma gandeam ca voi fi asa de entuziasmata sa te văd...
-Si mie mi-a fost dor de noi Betty! Hai acasa!
Am ajuns la el cand soarele își intindea razele peste tot orașul. Nu a mai durat mult timp pana ce adormit pe canapea, îmbrățișată de regele meu ce mi-a dus dorul atâta timp.

Archie povesteste

In cateva ore, Ronnie va ateriza. Va fi in curand aici. Dar tot ce pot sa fac este sa o astept la Sweety. Nu pot sa o iau de la aeroport asa ca îl rog pe colegul meu de camera sa o ia.
-Imi poti face o favoare? Poti merge cu Toni la aeroport? In plus orasul e impanzit de oamenii lu Hiram. Nu vreau sa afle de venirea Veronicai.
-Bine, o sa o sun ca sa plecam.
-Mersi frate, stiam ca pot avea incredere in tine!
Dupa ce termina de vorbit cu Topaz imi lasa telefonul pe masa si pleaca spre aeroport luandu-si geaca de piele.
Ma gandesc sa il sun pe Jug sa vad daca a ajuns.
-Jug, diseara la unsprezece esti aici, da?
-Desigur, niciun minut in plus.
-Vrei sa trimit pe cineva sa te ia?
-Nu, am venit pe motor din Toledo.
-O poti lua si pe Betty nu?
-E deja la mine acasa!
-Te misti destul de repede.
-Bine, hai ca vorbim la unsprezece.
-Te las, salut-o si pe Betty din partea mea.
-Da, si ea te saluta! Paa! Spune si inchide apelul.

    Am încheiat conversația cu Jug si m-am dus in bucătărie sa imi fac un ceai. Cand am terminat am auzit ușa deschizandu-se si i-am zărit pe Sweety si Toni, fiecare cu cate o valiză. In mintea mea nu era decât ea. Cand am vazut-o intrând, m-am repezit sa o strâng in brațe si sa o sărut. Aceeasi brunetă pe care o stiam...tocuri, fustă de piele si o cămașa decoltata, e neschimbata:
    -Ronnie...mi a fost asa de dor de mirosul pielii tale.
    -Si mie Archie..si mie mi a fost dor, de tot ce insemni tu.
    -Nici nu stiu ce sa te intreb prima data...
    -Nimic, nu trebuie sa ma intrebi nimic.
Se apropie de mine si își pune mâinile după gatul meu...o sărut încet.
    -Ce se va intampla cu noi acum? O intreb.
    -Nu stiu, vedem pe parcurs! Spune zambind inchizandu-mi gura cu un sarut!
    -Ronnie...
    -Nu te bucuri ca ma vezi?
    -Ba da...
    -Hai sa ne bucuram de momentul ca suntem singuri!
     -O sa te intorci in cateva zile in  New York nu?
     -Da...
     -De ce nu mai stai macar o luna sau ramai aici? Sigur rezolvam cumva si facem rost de un apartament doar al nostru!
     -Mama nu stie ca am plecat, ce va zice cand va vedea ca lipsesc mai multe zile?
     -Bine, poate ca ai dreptate ... Nu pot sa iti impun nimic.
    -Dar nu a zis nimeni ca imi impui! Uita-te la mine!
Crede-ma ca nu sunt multumita de situatia in care ne aflam, dar mi-e teama ca nu putem schimba nimic...Intelegi?
    -Sa intelegem ca asa spuneti voi " Ce bine imi pare ca te vad!"
Vocea lui Topaz se aude:
    -Haide Sweety...lasa-i in pace, nu te bagă.
    -Sa nu ma bag?! E casa mea! Patu' meu!
    Îl priveam amuzat pe Sweety care își dadea ochii peste cap ieșind din casa, cu Toni pe urmele lui care râdea.
    Acum am rămas doar noi...noi si casa goală a lui Sweety.