Să mă prezint.. Am 16 ani și îmi puteți spune Anonima , pentru că nu vreau să îmi dezvălui adevărata identitate momentan..pe o perioadă..ceva mai lungă de timp.
Trăiesc în acel secol în care copii nu se înțeleg cu părinții..și deși mulți copii au genul de părinți care îi lasă să facă ce vor..ei bine.. Ai mei nu sunt deloc așa . Sunt stricți din orice și nu am voie să fac aproape nimic, din tot ce fac ceilalți de vârsta mea. Nu o duc bine nici sentimental..pun repede la suflet și am impresia că-s blestemată sau ceva de genul..
Pun repede la suflet și cu greu uit persoanele de care am apucat să mă atașez ..
Cu siguranță nu sunt singura care a fost lăsată de persoanele la care se aștepta cel mai puțin ..și încă regret unele lucruri. În viață (ce știu eu la 16 ani despre viață? Păi destul de multe, având în vedere că am trecut prin atâtea situații prin care nici la 20 de ani nu ar fi trebuit să trec, așa că nu judeca înainte să cunoști și citește în continuare) trebuie să fim încrezători și puternici cum e și proverbul "Dumnezeu dă lupte grele oamenilor puternici" mi-am dat seama câtă putere am în mine, chiar dacă am avut momente când am simțit că nu mai pot, că mă distrug și că pur și simplu vreau să renunț..
Nu am renunțat !
și ghici ce!? Mereu am obținut ce am vrut, chiar dacă nu m-am ridicat mereu la standardele la care mă așteptam..
Și am avut momente grele..nopți în care nu puteam să dorm, că mă sufocam cu propriile lacrimi și nu din "dragoste" ci din suferința de zi cu zi..
Mama nu mă înțelege..niciodată nu a făcut-o..eu mereu am trăit în umbra surorilor mele "Fetele mele când erau de vârsta ta, făceau toate treburile din casă când eram plecată, tu..tu nu faci nimic" chiar și atunci când i-am spus unde vreau să intru la liceu " Daa..că și înveți, cea mai deșteaptă ești tu, lasă că văd eu ce note iei, dacă te prind că nu intri te rup cu bătaia" ( și vorba vine "te rup cu bătaia" că nu mai dă în mine din clasa a 4-a 😂)
Mereu m-a descurajat și niciodată nu a avut încredere în mine, când au apărut rezultatele și am intrat unde am vrut, când țopăiam și eu de fericire, ea era prea ocupată să vorbească la telefon spunând "da, acum țipă prin casă că a intrat, e foarte deșteaptă ea" *și asta în silă*
Nu știu care este relația voastră de prietenie cu părinții voștri însă ai mei nu mă cunosc nici pe departe..
Și de aici începe Departe de adevăr..
