ESEURI

"O scrisoare pierduta" -1885

Introducere:

Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si schita sau opere dramatice de tip comedie si drama. Se remarca in scrierile lui I.L.Caragiale satira vehementa fata de tot ce era morav social, situatie sau caracter discutabil, comediile sale fiind inspirate din evenimente locale petrecute.
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic. Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.

Continut:

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei o constituie satirizarea societatii burgheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta amplificarea treptata a conflictului.

Caracterizare Stefan:

Stefan Tipatescu este unul din personajele principale ale comediei de moravuri politice “O scrisoare pierduta”, de I.L.Caragiale, comedie ce ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul alegerilor de deputati din 1883. Personajul este caracterizat direct de dramaturg din tabela personajelor care ii prezinta functia si statutul social, necasatorit. Este unul dintre “stalpii puterii” din acest judet, invidiat si criticat de adversarii politici. Tipatescu este un barbat tanar si prezentabil, inteligent, dar imoral, fiindca intretine relatii amoroase cu Zoe, sotia prietenului de familie, Zaharia Trahanache. Orgolios nu accepta sa fie santajat si ameninta cu bastonul pe Catavencu, desi incalca legea, poruncind politaiului sa-l aresteze si sa-i scotoceasca toata casa. Devine impulsiv cand Nae Catavencu refuza a inapoia scrisoarea. Aceasta insusire este evidentiata de Trahanche “bun baiat, cu carte, dar iute… nu face pentru un prefect”. Are tot timpul un aer de superioritate. Considerand ca totul ii apartine. Personajul e caracterizat indirect prin felul de a vorbi si de a se comporta si din relatia cu celelalte personaje. El stapaneste perfect arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic despre scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar in fata lui Catavencu devine violent sau ii ofera diverse avantaje in schimbul scrisorii. Cand primeste de la Centru numele deputatului pe care “cu orice pret” trebuie sa-l aleaga, accepta compromisul. Vazandu-l pe ales si auzind povestea acestuia, exclama indignat “Ce lume! Ce lume!”.
Desi autorul ii scoate in evidenta defectele si viciile, acestea sunt general-uman, iar personajul este privit cu o oarecare ingaduinta neincadrandu-se in tagma politicienilor demagogi si inculti.
Tot aici, numele personajului este asociat cu personalitatea lui Stefan cel Mare, nume ce reflecta ironia comediei, Stefan avand o personalitate maleabila iar Stefan cel Mare avea o personalitate dura.Numele de familie Tipatescu este unul comun, sufixul “escu”fiind des intalnit in alte nume de familie.

Trasaturi :

O trasatura a operei ce ii permite incadrarea in specia: comedie este valorificarea elementelor de comic, precum comicul de sitiuatie, de nume, de caracter.Comicul de situatie este reprezentat de intrarile si iesirile cetateanului turmentat care are o replica important “Eu cu cine votez?” cat si cele ale lui Dandanache.Comicul de nume este reprezentat de asocierea acestora cu caracterul personajelor, Zaharia Trahanache reprezinta amabilitatea acestuia cat si ramolismul, Zoe vine de “zoaie”care inseamna apa murdara,Tipatescu derivat de la tip cu sifixu l”escu” ,Ghita Pristanda vine de la un dans, Agamemnon Dandanache are un prenume solemn ,impozant consemnat in Iliada a lui Homer.In cele din urma este Catavencu care este derivat de la cata.Comicul de caracter rezulta din tipologia personajelor dominate de o trasatura de caracter:Trahanache , sotul incornorat, Zoe, femeia adulterina, Tipatescu, tipul junelui prim, Pristanda, tipul slugarului, Dandanache, arivist si Catavencu, demagog si arivist.
O alta trasatuea a opereu ce ii permite incadrarea in specia comediei este modul de expunere de predominant care ajuta si la caracteeizarea personajelor. Dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personejelor.Este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate, dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor,are rol in autocaracterizare si confera textului aspectul unei scenete.

Scene:

O scena important in caracterizarea lui Stefan Tipatescu este cea in care Z.Trahanache vine la Tipatecu inainte de “dejun”, contrar obiceiului.El ii spune ca fusese la sediul ziarului “Racnetul Carpatilor”  raspunzand invitatie lui Nae Catavencu .Acesta ii aratase o scrisoare compromitatoare,in schimbul careia dorea nominalizarea pe listele pentru Camera Deputatilor.Daca nu obtine sustinerea, acesta urma sa publice scrisoarea.Prefectul este tulburatsi ameninta ca il omoara pe “ticalos”, dar Trahanache il linisteste spunandu-I ca este o plastografie.Cu toate ca in bilet nu era mentionat niciun nume de familie si se incheia cu “ vino la cocoselul tau care te adora si te saruta de o mie de ori , Fanica” niciun personaj nu pare sa se indoiasca de indentitatea “cocoselului” si nici de cea a destinatarului.
O alta scena importanta este cea din final ce duce la rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Elemente:

Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamemnom Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste, din intamplare, in doua randuri scrisoarea . Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva ezitarea scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.

Incheiere:

Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.
In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.

__________________
Sper ca o sa va ajute cu ceva aceasta carte, daca nu, macar am incercat.Spuneti-mi ce parere aveti despre acest eseu in comentarii si ce doriti sa postez mai departe.
^^