ESEURI

"Iona"-1968

IONA: ESEU
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. În operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul căreia se dezvoltă acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, caracterizată prin ilustrarea vieții reale printr-un conflict complex și puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică. Limbajul solemn alternează cu cel familiar, fiind deseori presărat cu elemente comice.

"Iona" este una dintre cele mai semnificative drame existentiale, construita pe un monolog din care nu lipseste ambiguitatea, ironia, limbajul aluziei. Tema dramei consta in metafora preluata de la Nietzsche, "solitudinea m-a inghitit ca o balena". Monologul lui Iona poate fi al scriitorului care simte insingurarea individului in societate, individ aflat mereu intre libertate si necesitate, intre sens si nonsens.
Piesa lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona din Vechiul Testament. Iona, fiul lui Amitai, este insarcinat in taina de Dumnezeu sa plece in cetatea Ninive, unde se petreceau faradelegi cumplite, spre a propovadui cuvantul divin. Iona refuza si, vrand sa se ascunda, fuge cu ajutorul unei corabii in localitatea Tarsis, dar Dumnezeu il pedepseste pentru neascultare: trimite vanturi puternice ce vor rascoli marea iar corabierii speriati il arunca pe Iona in valuri. Din porunca divina un monstru marin il inghite. Dupa trei zile si trei nopti petrecute in post si rugaciune in burta chitului, Domnul porunceste acestuia sa il verse pe Iona pe uscat. Cel ales de Dumnezeu se va duce la Ninive pentru a-I propovadui cuvantul.
Opera literara Iona de Marin Sorescu apartine genului dramatic si este o parabola moderna de tip drama, cultivand categoria estetica a absurdului. Parabola este o povestire epica sau dramatica de tip alegoric ce are la baza invataturi morale sau biblice al caror targ descifreaza sensul parabolei. Alegoria este procedeul artistic prin care datorita unei insiruiri de metafore, epitete, personificari, comparatii se trece de la o reprezentare abstracta la una concreta, materiala.
Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 7, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.
Titlul operei este format dintr-un substantiv propriu. In sens denotativ, „Iona”, in vreo limba veche, semnifica „eu”, iar in sens conotativ, titlul desemneaza un personaj aflat in cautarea propriului „eu”. „Iona” reprezinta intreaga omenire, fiind conditia umana in fata vietii sau in fata mortii.
Tema ilustreaza stigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala. Tema textului este conditia omului intr-un univers configurat ca spatiu inchis, se dezvolta o dezbatere despre libertate si necesitate, despre individ si sinele existential, despre singuratate si moarte. Limbajul este comun, piesa fiind o parabola sub forma unui monolog.

Este un pescar pasionat care intruchipeaza omul obisnuit ce aspira spre libertate si spre ideal, simbolizate prin marea care il fascineaza.
Marea inseamna libertate, iluzie. Visul lui Iona de a instala o scandura in mijlocul marii – simbol al statorniciei in jocul neobosit al apelor.
El este un simbol, nu o individualitate, un om singur care se zbate nepuncios intre limitele sale “Toti ne nastem morti”, “Trupul e inchisoare a sufletului”. Trasatura fundamentala a personajului este revolta provenita din faptul nu se poate exterioriza. Are un singur tel in viata, acela fiind de a prinde pestele cel mare, de aceea devine o victima a propriului ideal, mergand pe drumul sau cautandu-si scopul.
Datorita meditatiei la posibilele solutii de a-si implini idealul, el se pierde pe sine. Fiind inghitit de un chit, el intra intr-un spatiu inchis, un labirint care ii naste dorinta de a se elibera.