Capitolul 1

219 26 8
                                    

Afară era prea cald pentru sfârșitul de toamnă, puteam sta fără probleme cu jacheta descheiată șic și mă gândesc că acum o săptămâna purtam fulare și cizme. Toată școala era adună în parcul de alături, fiecare având un binoclu special, pentru care școala ne-a pus să plătim în plus, normal. 

 Stupidele de binocluri erau pentru a vedea eclipsa solară. Încă nu se petrece eclipsa, în spatele soarelui se vedea luna foarte palidă ca o fantomă care mai avea puțin și se contopea cu cerul. Toți cercetătorii spuneau că este un fenomen nemaivăzut să se vadă soarele și luna astfel. Eu nu vedeam nimic special în toate astea adică erau doar soarele și luna numai că se vedeau ambele pe cer în același timp, mare scofală. Părul șaten îmi pare răvășit, iar lumina cerului era mult prea puternică pentru ochii mei care acum au căpătat o culoare aurie. 

   -Angela ! mă strigare un cor de voci aflat mai în spate. 

   Când m-am uitat în direcția vocilor am zărit micul meu grup. Poate că nu suntem noi la fel de populari ca și barfitoarele școlii, dar măcar ne simțim foarte bine împreună..  

  Mi-am făcut loc printre grămadă de lume adunată și am ajuns la prietenii mei: Erika, cu ea pot să spun că mă înțeleg cel mai bine , Dorothea, ei nu-I place să-I spunem pe numele întreg așa că îi spunem Dori, Jay, despre el nu prea am ce spune decât că e ciudat, Amelia, după părerea mea fata astra mai trebuie să facă câte un lucru rău din când în când,  iar ultimul dar nu cel din urmă Nathan tot un tip bizar. Acesta este micul meu grup ”vesel”. Ciudat că ne spunem așa, nu cred că a trecut vreodată o zi în care să nu se certe cineva. Totuși asta cred că ne face atât de speciali . 

   -Bună! I-am salutat eu pe toți. 

 -Chiar ai chef să rămâi aici să ne uităm la chestia asta stupidă ? Mă întrebă Jay plictisit. 

 -Speram  din tot sufletul să începi cu subiectul ăsta ! Deci unde mergem?  

 -Eu am găsit după luminișul ăla la care mergeam de obicei un lac și locul e foarte interesant mai ales acum cu cerul asta.  

 -Atunci ce mai stăm aici  ? Hai să mergem! Am spus eu energică. 

 -Aveți grijă să nu ne vadă profesori, neatentionase Amelia. O să ne trimită înapoi dacă ne văd.  

 -Nu-ți face gri! Am liniștit-o eu. Sunt prea ocupații să vadă chestii pe care le-au văzut toată viață lor. 

  A fost mult mai ușor să ne strecurăm afară din curte fără să-și dea seamă cineva. Acum era cam ciudat modul în care arată luminișul, era mult mai întunecat și totuși mult mai misterios,  cu cât mai ciudat cu atât mai bine. 

   -Apropo, spuse Erica, unde este Shaw ? 

   Ahh! Știam eu că am omis pe cineva. Este cam greu pentru mine s-al consider pe Shaw din grupul nostru. Înainte de a se împrietenii cu noi era mai retras, sau așa mi se părea mie la început. De când ne-am cunoscut mai bine s-a dovedit fiind un tip tare hiperactiv și foarte rău, nu în sensul negative al cuvântului. 

  -Chiar! El nu lipsește niciodată de la chiulit, spuse Dori. 

 -A chiulit toată ziua, ne informă Nathan. 

   În capătul luminișului se afla o pătură verde. Locul era presărat ici colo cu pietriș, cine naiba aduce pietriș în pădure ?  

  -Ori sunt eu oarbă ori nu există nici un lac aici, spuse Erica.

  -E după plantele alea stupide, ne arată Jay. 

  Am mers eu prima în față și chiar când am dat la o parte pătură de ierburi am dat nas în nas cu Shaw care avea un ramjet larg pe față. Era foarte ciudat să-l vezi de aproape. Nu arată ca un tip obișnuit, părul avea culoarea roșu aprins și este logic că e vopsit, ochii lui erau negrii, foarte negrii, nu puteai distinge deloc pupila de negrii ce erau, mai avea câte un piercing în nas și gură. 

  -M-ai speriat! I-am spus eu destul de sec.

  -La cum o spui nu prea pare, îmi răspunde el. 

 -Oh! ce bine credeam că nu mai ajungi, spuse Jay. Ai adus mâncarea ? Mor de foame. 

 -Da am adus, răspunde Shaw sadic. 

  Tot grupul a înaintat în față către lac. Era superb și se vedea că este unul natural. La cum arată vegetația pe aici era clar că nu a mai trecut nimeni prin acest loc. În locul acesta parca este primavara, iarbă mică de culoare verde crud, copacii de lângă cu frunzele verzi.  

  -Cum ai găsit locul asta? Am întrebat eu curioasă . 

 -Nu știu, răspunde Jay. Într-un fel aș putea spune că locul acesta m-a atras pe mine la el. 

 -Sună stupid, spuse Amelia. Dar e frumos locul.        

SfârşitulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum