Dragă tată...

Scrisoarea I

Scrisoarea I

Bună! Sunt eu, Iulia, și îți scriu, din nou, chiar dacă știu că nu vei citi niciodată asta, mă simt datoare ție cu niște explicații. Nu știu de ce, dar vreau să afli situația fostei tale familii, deoarece ne-ai lăsat în urmă, distruși și fără nicio speranță, iar după ce totul părea că revine la normal, am fost din nou distruși.

Poate că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă tu nu ai fi plecat de lângă noi, poate că totul ar fi fost diferit, poate că nimeni nu te-ar mai considera un neica nimeni pentru simpla ta alegere de a ne părăsi. Ai 5 copiii, 5 copiii minunați pe care nu ai știut sau nu ai putut să-i prețuiești. 5 copiii extaordinari care te-au lăsat în trecut și te-au îngropat acolo sau...doar 4. Pentru că eu nu te-am uitat și repet, mă simt datoare față de tine, din nici eu nu știu ce motiv.

Nu o să afli niciodată de existența acestei scrisori, sau a celor ce vor urma, pentru că nu doresc să-ți dau satisfacția de a ne vedea din nou distruși. Pentru că suntem din nou distruși. Motivul fiind tot un bărbat cu un comportament imatur ce nu a fost în stare să ne prețuiască nici pe noi, copii tăi, dar nici pe mama, adică fosta ta soție.

O mamă singură, cu 5 copii incredibili. Imaginează-ți asta. Pare dramatic, nu-i așa? Ei bine, află că este tabloul perfect. Suntem, fără dar și poate, o familie fericită și împlinită, și fără un bărbat căruia să-i spunem "tată". Pentru că, ce să vezi, suntem o familie în adevăratul sens al cuvântului, ne susținem, ne ajutăm, ne iubim unul pe altul. Ne pasă de ceea ce tu ai aruncat într-o groapă, ca pe un gunoi.

Dar știi de fapt care este scopul acestei scrisori? Vreau ca tu să vezi, că "gunoiul" pe care tu l-ai aruncat, a devenit ceva neașteptat de frumos. O frumusețe din care tu nu iei parte, și nici nu vei lua parte, pentru că nu ne meriți.

Cu drag, fiica ta.