Dragă tată...

Scrisoarea a II-a

Bună străine, nu am mai vorbit de mult cu tine, nu-i așa?... Ei bine... Ultimele 2 săptămâni din viața mea au fost un haos total. Din anumite  puncte de vedere. Pentru început aș vrea să știi că nu am uitat de tine, m-am gândit în fiecare zi ce aș putea să-ți împărtășesc în scrisoarea asta, și încă nu am găsit un răspuns concret... Dar cred că știi cum e, încercarea moarte n-are.

Ei bine, aș putea spune că săptămânile astea au fost minunate, dar aș minți.

Știu că aș fi putut scrie asta cu multe zile înainte, dar am ales-o pe aceasta. 19 august. Ziua în care una din fiicele tale devină majoră. Sună bine, nu-i așa? Dar crede-mă că ar suna excelent dacă ai fi și tu printre cei ce o felicită astăzi pentru împlinirea frumoasei vârste de 18 ani. Știi.. e foarte frumoasă și inteligentă. Ai o fiică incredibilă, și dacă stau să mă gândesc, nu i-am spus niciodată asta deși ar fi trebuit, de multe ori. Pentru că ea și mama sunt un exemplu de urmat. Amândouă au suferit enorm după ce tu ai plecat din viața noastră, iar acum amândouă sunt fericite alături de ceea ce iubesc.

Și vorbind de iubire, am un iubit. Cel mai bun iubit chiar. E drăguț, simpatic, grijuliu și atent, și e mereu acolo. Dar cel mai important e că mă iubește, și destul de surprinzător, și eu îl iubesc. Vreau să zic, cine credea că o să mă îndrăgostesc eu atât de curând după o relație atât de eșuată în care am pus atât de mult suflet încât am rămas fara nimic. Tot ce mi-a rămas după despărțirea aia au fost bucățile inimii mele frânte. Dar el a fost acolo si în mod miraculos le-a lipit la loc si acum ceea ce el a reparat îi apartine întru-totul. El m-a făcut să mă simt specială, frumoasă și  protejată. El m-a ascultat de fiecare dată când am avut nevoie de suport moral, el m-a făcut să înțeleg că o relație nu este doar despre ceea ce simți pentru celălalt, el m-a făcut să înțeleg că ceea ce am smtit eu pentru o persoana e nimic pe lângă ceea ce simt eu acum pentru el, el mi-a aratat ca nimic nu e perfect si ca perfecțiunea e un nimic. Si toate astea la o distanță de aproape 500km de mine. Și chiar acum aproximativ 25 de minute am facut o saptamana de cand suntem un cuplu. Și îți pot jura pe orice vrei tu, dar saptamana asta, a fost perfectă din punctul ăsta de vedere. 

Dar am mai învățat ceva in aceasta săptămână. Am învățat că nu doar atingerile sau saruturile te fac să te pierzi în sentimente imposibil de explicat, în cuvinte sau în  ganduri, e destul să auzi cele două cuvinte speciale venind din partea persoanei potrivite, iar fluturașii si furnicaturile acelea vor aparea instantaneu. Și în mod sigur si ireversibil în momentul ăla, esti pierdut in inima acelei persoane.  Cel putin asta se întâmplă cu mine, mereu. Pentru că îl iubesc mai mult decât își poate imagina el. Îl iubesc atât de mult încât nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt. Sentimentele mele pentru el au un început dar nu vor avea niciodata un sfârșit sau o definitie concretă.  

Pe scurt, sunt fericită. Și sper că si tu ești fericit, dragă tata.

                                                                                                                                     Cu drag, fiica ta.