Până și numele nu mai e.

Introducere

-Îti mai aduci aminte?

-Ce?

-Atunci când ți-am spus...

-Despre?

-Las-o baltă! Deja ai uitat! Deci atât de mult au contat pentru tine vorbele mele.

-Te referi la ea?

-Care ea?

-Și parca eu sunt aia care uită...

-Da.

-Poftim?

-Tu ești aia...

-Nu înțeleg...

-Nu vei înțelege niciodată...atâta timp când nu știi ce sunt aceste sentimente. Sentimente care ne aparțin...și...care sunt parte din noi...dar care ne pun la încercare, astfel făcându-ne să le împărtășim cu persoana greșită, să suferim..și așa mai departe.

-Atunci când suferim...ne doare...?

-Da, și foarte tare.

-Mai exact ce mă doare?

-...sufletul...?!

-M-a durut capul, m-au durut ochii, m-au durut ranile de pe corp...dar nu cred că m-a durut sufletul până acum...

-Asta pentru că nu a avut cine să te rănească. 

-Sunt rănită..nu vezi? Sângerez...

-Da, dar asta nu înseamnă durere adevărată.

-...atunci nu vreau să mai sțiu nimic despre iubire. Mă voi feri de ea, pentru totdeauna...