" ’Neața, Heather!”
“ Oh! Fir-ar să fie… Grace! Chiar nu poți să te abții?! E ora cinci dimineața” am mormăit eu frecându-mi insistent ochii.
“Știu. Dar trebuie neapărat să vorbim.”
“Acum?!”
“Din moment ce am menționat că trebuie neapărat să vorbim, tu cam ce crezi?” a întrebat ea cu un accent de nesuferită. “Ascultă! Eric deja a început să ne bănuiască și cred că ar cam trebui să grăbim lucrurile. Asta în cazul în care nu vrei să dăm de belea ca data trecută”
“ Ce vrei să spui?
“Ce vreau să spun , ma chérie, e că trebuie să îți dai fundul ăla jos din pat și să te pregătești! Într-o oră o să fiu la tine. Capiche?”
“Aha…” am răspuns eu schițând brusc o grimasă copilărească.
“Ok. Ne vedem mai încolo. Te pup. Paa! “
Am aruncat dezamăgită telefonul pe marginea noptierei și mi-am lăsat trupul să cadă pe saltea. Am privit absentă tavanul preț de câteva minute, după care m-am ridicat iarăși, de data asta lăsându-mi picioarele obosite să alunece de pe marginea patului pe podeaua rece și să mă poarte spre bucătăria care se afla la capătul holului.
După acea noapte lungă în care abia reușisem să pun pleoapă pe pleoapă, m-am simțit ca o curcă beată, iar ochii îmi erau umflați și roșii. Am reușit cu greu să îmi fac o cafea, după care m-am așezat lângă măsuța din dreptul ferestrei din față, uitându-mă cu ochii mijiti printre jaluzele după Grace, și sorbind gălăgios din cafeaua fierbinte.
Brusc am auzit ușa de la intrare deschizându-se.
“Grace?! Tu ești?” am întrebat eu în timp ce îmi ridicam trupul vlăguit de pe scaun. “Parcă ziceai că ajungi într-o oră sau cam așa…”
Am ieșit grăbită în hol și l-am văzut pe Alex stând în ușă, cu umărul sprijinit de tocul acesteia și cu picioarele încrucișate. Fără să îmi dau seama, am fost cuprinsă de un tremur care m-a făcut să dau drumul cănii.
Am făcut un pas înapoi, spatele meu lipindu-se de zidul rece al încăperii, prilej de care Alex a profitat ca să se apropie de mine, și după ce mi-a aruncat o privire scurtă, mi-a cuprins mâna într-a lui.
“Pari cam agitată”, mi-a șoptit el ridicând o sprânceană și rânjind copilărește. “Se pare ca nu ești în apele tale azi”
“Ce apariție nebănuită!” am rostit eu cu jumătate de gură, ștergându-mi fugitiv fruntea cu dosul palmei. “Alex… arăți atât de… diferit. Eram cât pe ce să nu te mai recunosc. Ești chiar tu?”
"Sărută-mă, și cu siguranță vei afla."
“Ooo.. daa! Inteligentă propunere. Ai stat mult pe gânduri până ți-a venit ideea ? “
“Haidee. Îți cer prea mult? Și până la urmă, ia gandește și tu puțin logic. Se spune că un sărut te ajută să arzi între 2 și 6 calorii, lucru care, să fiu sincer, ar fi în avantajul tău. Doar nu vrei să ajungi o grămăjoară ambulantă de șunculițe, nu?” a întrebat el de parcă era dator să se justifice, ridicând pueril din umeri.
Buzele sale pline s-au apropiat de urechea mea, iar inima a început a-mi bate cu putere la auzul respirației lui sacadate, care se prelingea ușor și constant de-a lungul gâtului meu.
“Deci…? Ce zici?” a întrebat el scanându-mi cu atenție întreg trupul.
Mânată de o furie de moment, mi-am încleștat degetele în gulerul cămășii sale și l-am tras mai aproape de mine, privindu-l amenințător.
“Băiețaș… Nu știu ce scenarii îți tot faci tu în mintea aia bolnavă, dar să mor io de nu te pocnesc dacă te mai holbezi mult la sânii mei. “
“Calmează-te, gărgărița mea”.
“Cât tupeu pe capul tău. Ce cauti aici, ha? “
“ Pe tine” a șoptit el împingându-mă superficial cu degetul arătător.
Naturalețea modului în care a rostit acele două cuvinte, m-a făcut să îmi închid ochii. Am simțit atunci cum și-a strecurat ferm degetele prin părul meu răvășit, până când a reușit să mi-l desfacă de tot, lăsându-l să mi se reverse pe umeri și pe spate, apoi și-a presat buzele de ale mele, într-un sărut cald și plin de compasiune. M-a sărutat de parcă vroia să îmi spună că întreaga mea ființă îi aparține numai lui.
Și-a retras apoi lent corpul câțiva centimetri mai în spate, timp în care eu m-am eliberat din strânsoarea brațelor sale puternice. Tipul nu s-a dat însă în lături și m-a prins delicat de mână, trăgându-mă înapoi și lipindu-mă iarăși cu spatele de perete. L-am privit curioasă în timp ce și-a băgat mâna în rucsacul pe care îl avea pe umăr, si a scos o cutie pe care a întins-o spre mine.
“Noi doi avem multe de vorbit, Heather” mi-a șoptit el arcuindu-și ușor buzele într-un zâmbet ștrengar și privind insistent la cutia pe care o ținea în mână.
