Heather POV:
"Alex? Ești cumva idiot? Cum ai putut să aduci așa ceva în casa mea?" am zis eu luând cu brutalitate pistolul care era înfășurat într-un material zdrențuros, de culoare cenușie, și fluturând-l instinctiv prin aer.
"Ușor cu ăla, fato!" strigă Grace amuzată din celălalt capăt al încăperii, în timp ce se sprijinea de perete, ținându-și echilibrul într-un picior și descălțându-și noua ei pereche de pantofi roșii, cu mărgele aplicate. "Doar nu vrei să pierdem o zi întreagă ștergând pete de sânge prin bucătărie."
Dintr-odată, am simțit cum începe să mă enerveze toată situația, așa că m-am uitat imediat în altă direcție. Pentru o secundă mi-a trecut prin cap să mă năpustesc ca o fiara sălbatică asupra ei, să o apuc de păr și să o azvârl pe geam. Dar imaginea aceasta păli, atunci când ea s-a apropiat de mine, și s-a aplecat, sărutându-mi ușor obrazul. Mi-a șters urmele de ruj, de culoarea cârmâzului care rămăseseră imprimate pe pielea mea după care s-a așezat liniștită pe scaunul de lângă Alex.
"Uhm...Grace?" am miorlăit eu, scărpinându-mi discret ceafa. "Vreau să discut ceva cu tine."
Grace se tolăni și mai comod în scaun.
"Sigur, scumpa mea. Ascult."
"Ăăă... Vreau să discut ceva cu tine... adică... între patru ochi."
Grace s-a uitat jenată în direcția lui Alex.
"Bine, bine! Am prins ideea! spuse el ridicând mâinile în aer în semn de apărare. "Mă duc să dau câteva ture cu mașina prin zonă."
În timp ce se îndrepta agale spre ușă, nu am putut să nu remarc faptul că Alex nu se schimbase deloc. Era același bărbat frumos: înalt, brunet, cu un zâmbet fermecător, care dezvăluia o dantură perfectă. S-a uitat cu un oarecare interes peste umăr, și mi-a surprins privirea, iar eu m-am întors imediat ca nu cumva să las impresia ca mă holbam, sau că aș fi fost interesată de el.
Grace POV:
Heather era agitată. Am observat asta în zâmbetul ei forțat, zâmbet pe care îl are un om atunci când începi să îl calci pe nervi, iar el dorește să pară amabil.În mod normal, aș fi râs, catalogându-l ca fiind un gest copilăresc. Numai că, în dimineața asta, expresia furioasă și nesăbuită din ochii ei m-a făcut să ezit.
Și-a tras un scaun cât mai aproape de mine și n-a încetat să arunce ocheade spre ușa pe care tocmai ieșise Alex, de teamă că acesta s-ar putea întoarce și ne-ar putea compromite conversația.
"Grace, ești nebună?" m-a întrebat, zgâlțâindu-mă pe neașteptate de mâneca hainei.
"Heather, dacă te referi la pistol... Eram conștientă că vei reacționa urât. Dar crede-mă că am facut-o spre binele tău" am asigurat-o eu în timp ce îmi netezeam cutele care se formaseră pe materialul de mătase al cămășii mele.
"Nu, proasto! Nu mă refer la asta."
"Păi?"
"Mă refer la Matthew și la Eric și la planul nostru... Cum ai putut să îi ceri ajutor chiar fostului meu prieten? Și să îi spui toate chestiile alea oribile despre rahatul ăsta în care suntem băgate? Tu chiar nu îți dai seama că acum riscăm să îl implicăm și pe el și să îi punem viața în pericol?"
"Asta eraaaa. Îți faci griji pentru el" am spus eu neputând să îmi ascund zâmbetul ce mi se așternuse pe chip fără să vreau.
Obrajii ei s-au înroșit la auzul remarcei mele răutăcioase.
"Nu încerca să schimbi subiectul, Grace. Mă enervezi."
"Calmează-te prostuțo. Îți jur solemn că am avut buzele pecetluite. Nu i-am spus nici un cuvânt despre micul nostru secret."
"Dar el mi-a zis că știe totul" a mormăit ea, părând dezorientată.
"L-am mințit, ok? L-am mințit. Acum poți te rog să te calmezi și să mă lași să-ți explic? Ești de-a dreptul enervantă când mă acuzi pentru un lucru pe care nu l-ai dovedit încă."
Heather s-a prăbușit ușurată pe scaun, apăsându-și tâmplele cu vârfurile degetelor, în timp ce schiță un zâmbet ridicol și clătină din cap. Am așteptat timp de câteva secunde pentru a mă asigura că vorbele mele au convins-o într-o oarecare măsură să se liniștească, am început să o mângâi ușor pe sub bărbie.
"I-am spus că acum câteva săptămâni, în timp ce ne făceam plimbarea de seară pe malul lacului, am văzut-o pe Sandi Emerson, fosta noastră colegă de liceu, sărutându-se cu amantul ei, Ryan Calles, iar la câteva zile de la incident, am sunat-o cu scopul de a-i cere o sumă frumușică de bani în schimbul tăcerii noastre. Cum era de așteptat însă, scorpia și-a trimis unrangutanul să ne amenințe, iar acum trăim cu frica-n sân. Ăsta ar fi motivul pentru care avem nevoie de un pistol la îndemână".
Heather s-a schimbat complet la față. Ochii i s-au luminat, un zâmbet larg i s-a întipărit pe chip, și m-a privit amuzată, lăsându-și obișnuita ei aură de energie debordantă să își facă apariția.
"Mare jigodie mai ești și tu" mi-a spus ea cu rânjet de copil inocent.
"Știu, știu... Se putea și mai bine. Dar asta a fost singura minciună cât de cât rațională, care mi-a fulgerat prin minte în momentul ăla" am spus eu simțind un înălțător sentiment de mândrie.
"Grace... Îmi pare rău că m-am îndoit de tine"
