Fall in Love *Harry Styles Fanfiction*

#1

Păii aş vrea întâi sa imi cer scuze in cazul in care apar diferite greseli de gramatică / ortografie.  Sper să vă placă povestea, deşi nu sunt expertă in scris. Pupss . ♡

"Întotdeauna mi-a plăcut ploaia. M-a relaxat. Felul in care picăturile de apă se ciocnesc între ele facand un dans mirific m-a făcut mereu sa ma cutremur.-25.09.2012" . Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am scris inainte sa imi inchid jurnalul. Nu mai aveam timp de scris mai mult. Si nici chef. Trebuia sa ma concentrez asupra lui Kate, care era chiar tensionată in privinţa întâlnirii ei cu Josh. Ugh, Josh. Nu il sufăr pe acel băiat.  Dar dacă ei ii place... tot ce pot sa fac e sa o susţin si sa o avertizez.

Inca ploua afară. Se auzeau chiar si tunetele ce zguduiau pământul, se zareau si fulgerele ce parcă-l separau in două. Eu tot trebuia sa plec la Kate. Prin ploaia asta. Clar o sa ajung nevătămata acolo si deloc racita, observati sarcasmul.

M-am dus lângă dulap, vrând sa ma schimb cu niste haine comode , dar si care ma puteau proteja de ploaie . In final, mi-am luat o pereche de blugi albastri mulati,  cu o cămasă neagră prinsă la mijloc cu o curea albastru-inchis. M-am incaltat cu skateri si , luându-mi telefonul si toate cele necesare, am plecat spre Kate, care tin sa zic ca nu sta aproape de mine. Am iesit cu viteza luminii pe usa deoarece intarziasem grav.

Mergeam pe stradă. Eram atenta doar la picăturile de apă ce imi mângâiau faţa. Vroiam sa ajung cat mai repede posibil la destinaţia mea. Fix in momentul in care gândul mi-a zburat la Kate care urma sa ma omoare, mi-am simtit telefonul vibrand poruncitor in al meu buzunar. Mi-am dat ochii peste cap, scotandu-mi mobilul din locul in care se afla. Mi-am lasat privirea in jos si am incercat sa descifrez ceva de pe ecranul incetosat si plin de picaturi abundente al acestuia. Era in zadar sa incerc.

Brusc, am simţit cum corpul meu s-a ciocnit din plin de ceva. Iniţial,  am crezut ca era un zid. Dar apoi m-am gandit : oare pereţii au brate care sa ma prinda atunci cand sunt pe cale sa fac cunostinta cu asfaltul ud al Londrei? Oare aceştia au abdomen de piatră? Nu.. nu cred. Acestea erau întrebari stupide ce imi inabuseau gândul. Inca aveam ochii inchisi. Trecusera cateva clipe de la momentul izbirii, desi se simteau de parcă ar fi fost ani. In momentul următor,  mi-am deschis larg ochii, mirându-ma de persoana care m-a ajutat sa imi revin pe picioare. Era un băiat inalt, nu ii puteam observa trasaturile fine din cauza ploii care, by the way, nu se oprise. Avea hainele negre cu parul saten carliontat. Cateva fire de par ii invadau faţa. M-am uitat putin mai atent, studiindu-l, si am observat ca avea ochii verde-albastru precum bobocii de flori mistice. Acel tip de ochi in care te puteai cufunda nesfârsit. M-am lasat invinsa de stralucirea ochilor sai, holbandu-ma la el precum o obsedată.

- Scuză-ma ca te-am lovit, nu te vazusem, zice el spargand zidul de tacere ce se formase intre noi.

- N-nicio problema, ma balbai eu. Incepusem sa tremur. Nu era doar din vina bunaciunii ce imi ocupase spaţiul,  era si din vina frigului si a faptului ca aveam doar o cămasa pe mine.

- Unde imi e telefonul ? soptesc eu pe un ton acid. Am studiat zona din jurul meu, in speranta ca il voi gasi.

- Uite-l, imi zice el dandu-mi-l, ridicandu-l de jos. E putin spart , zise el amuzat. I-am raspuns chicotind putin la comentariul lui rautacios.

- De ce esti asa rece ? se intreba el. Ia-mi geaca mea, imi zise in timp ce imi punea sacoul lui negru pe umerii mei goi. Mainile lui calde mi-au dat fiori pe sira spinării.

- Vrei sa te duc undeva ? intreaba el .

- Da .. iti arat eu unde , tu doar du-ma, ma fac eu inteleasa.

Mi-a arătat drumul spre maşina lui unde, negreşit,  mi-a deschis usa precum un gentleman.

- Trebuie sa ajung in centru, spun eu in timp ce el isi inchidea usa masinii.