-"omule,
ridică-te de jos,
scutură-te și ieși în lume,
conștient că trebuie să fii al naibii de fericit.
nu merită să suferi pentru cauze pierdute,
pentru oameni care nu-ți aduc nimic bun."
Se trezește într-o încăpere mare,cu multe paturi și răbufnește terifiat: -Doamne,Dumnezeule Mare!Unde sunt eu? -La dezintoxicare. Se auzi o voce liniștită venită din dreapta lui. De-odată se deschise ușa și intră o asistentă. -Bună dimineaţa!V-am adus micul dejun. Atunci Alex o întreabă pe asistentă: -Îmi puteţi spune de ce mă aflu aici? -Alexandru Dumitrescu.Ai fost găsit ieri în stare de inconștienţă în Ferentari.Acum ești în siguranţă. -Și când pot pleca? -Mai sunt necesare câteva analize, după care te vom externa în scurt timp.
Lui Alex nu-i convenea deloc situaţia în care se afla.Dacă vor afla părinţii lui ce s-a întâmplat?Dar dacă au aflat deja și sunt în drum spre spital?Dacă îl vor...
-La ce te gândești ,străine? Gândurile îi fu distruse de vocea din dreapta lui.Se întoarce și observă o tânără frumoasă aţintită cu ochii la el. -Eu sunt Maria și sunt închisă de două zile între pereţii ăștia blestemați.Nu-mi spune nimeni nimic .Spitalu' pulii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Care-i problema lor?Îi doare în cur că am șaptâșpe ani și sunt o alcoolică și jumătate.Nu le pasă alor mei și le pasă lor.Trebuiau să mă lase unde m-au găsit.În morţii lor.. Era atât de vulgară prin gesturile și cuvintele necontrolate.Erau singuri în cameră ca doi deţinuţi într-o pârnaie dar adevărul era că erau doi pacienţi într-un spital și aveau nevoie de ajutor.
