Legile iubirii

Capitolul 4

Pov. Muller
Ceasul suna, razele soarelui isi faceau loc printre draperiile nearanjate, iar eu, ei bine, dormeam sau cel putin asta faceam pana cand alarma ceasului sa ma trezească.
Mă ridic din pat privind ora "8:11 am"
- Shit! Articulez cuvântul mai mult incepând sa alerg prin casa in cautarea unei camasi si a unor pantaloni negrii.
Intru in baie spalandu-mă pe dinti si pe fată, imi dau cu mana prin par privindu-ma in oglinda, cearcanele de sub ochii isi spuneau cuvântul.  
Ma imbrac in fuga cu o camasa neagra si o pereche de pantaloni negri si însfac telefonul apeland-o pe Allison.
- Super, îmi intra casuța.
Cobor scarile in fuga, ma incalt si imi iau in viteza cheile de la masina.

***
Ajung in fața casei lui Allison, linistea din jurul acesteia ma facea sa cred ca inca doarme.
Bat cu forta in usa pentru a incerca sa o trezesc dar aceasta se deschide la perete.
- Ce naiba!
Intru inchizand usa dupa mine, totul era ca aseara paharele stateau pe blatul barului, sticlele pe masuta din sufragerie dar nici urma de Allison.
Urc scarile in fuga si bat la usa dormitorului, dar in zadar.
Deschid usa usor apoi intru si o las deschisă.
Allison dormea fara nici o indoiala.
Mă apropii de patul ei apucand-o de braț si zdruncinând-o pentru a se trezi, repet miscarea de 3 ori apoi un geamat de somn rupe tacerea din camera.
- Haide, printesa cea adormita trezeste-te sau vei devenii printesa cea care intarzie la munca.
Allison se intoarse deschizandu-si ochii apoi inchizandu-i la loc.
Dupa cateva secunde se ridica brusc neîntelegand ce caut langa patul ei.
- Muller ce cauti aici? Reusii ea sa articuleze somnoroasa.
- Am venit sa te trezesc, altfel cred ca ai fi dormit mult si bine.
- Să ma trezesti, cat este ceasul ?
Scot telefonul si privesc curios ceasul.
- 8:47 , Parker.
- Cât?
Allison sari speriata din pat dând buzna in baie spalandu-se pe fata cu apa rece dupa icnitura pe care a scos-o dupa impactul cu apa.
Iesii in graba din baie cu prosopul in mana deschizand usa dulapului in graba luand o rochie alba la intamplare din dulap apoi inchizand usa.
- Ai de gand sa stai aici privindu-ma cum ma schimb, Muller?
- Oh, scuze voi fii jos pregatind cafeaua.
Ies din camera inchizand usa dupa mine ca mai apoi sa cobor scarile, intru in bucatarie unde dezordinea era la ea acasa dupa noaptea trecuta.
Însfac o cana si dau drumu aparatului de cafea asezandu-ma pe unul din scaunele barului.
Gandu-l la seara trecuta mă facu să zâmbesc, dar sunetul aparatului de cafea ma anunta ca, cafeaua este gata.
Dupa cateva secunde Allison coboara scarile imbracata cu o rochie alba mai scurta decat as fi crezut si cu parul prins intr-o coada lejera cu cateva suvite lasate din neatentie pe afara.
    - Mergem ?
  Aș fi raspuns daca as fi putut sa-mi i-au ochii de la Allison.
    - Muller, cu tine vorbesc !
    - Ah, scuze cred ca visam cu ochii deschiși.
    - Mergem ?
    - Sigur, ti-am facut cafea.
Spun aproape balbaindu-ma si întinzând cana de cafea, încercând sa zambesc.
    - Multumesc, Muller dar ma tem ca nu pot bea cafea si conduce in acelasi timp.
    - Oh, nu cine a zisca conduci tu, vei veni cu mine azi, fara nici un comentariu.
  I-au cheile de la masina de pe blatul barului unde la pusesem îi însfac geanta lui Allison si pornesc spre masina.
    Ne urcam in masina si pornim spre sediu.
Linistea din masina ma facea sa adorm asa ca am decis sa sparg acea liniste.
     - Imi pare rau ca nu am putut sa raman aseara. Spun eu si imi indrept privirea spre Allison care privea pierduta si adormita pe geam.
     - Ce spuneai ? spuse cu o voce pierduta si apoi ezita.
     - Legat de noaptea trecută, imi pare rau ca nu am putut sa raman.
     - Oh, Muller nu-i nimic, daca ai fi ramas clar acum am fii dormit amandoi.
  Imi indrept privirea catre ea si fara sa ma pot abtine dau aprobator din cap si zambesc.
                                    ***

Ajungem in fata sediului si cobor din masina ocolind-o si deschizandu-i portiera lui Allison.
     - Ce dragut din partea ta, Muller.
Allison imi zambii si ma saruta scurt pe obraz, chiar si acest simplu gest ma facu sa simt mii de furnicaturi in tot corpul.
    Intram in sediu unde toate privirile erau acum asupra noastra.
     - Ce vă uitati asa nu ati mai vazut doai oameni care au intarziat? Spuse Allison pe un ton ridicat facandu-se auzita.
   Ajungem in sala de analize unde Joe si Collins se plimbau nervosi prin incapere.
     - Buna dimineata băieti! Spun eu uitandu-ma la ei cum isi intorc privirea speriata catre noi ca si cum ar fii vazut niste fantome.
      - Ati patit ceva? Vocea lui Allison ii mai linisti putin.
     - Buna dimineata, pe bune, ai idee de cat timp te asteptam doctore?
Chiar daca nu il cunosteam prea bine imi dadeam seama ca Collins este furios.
     - Da, Collins stiu ca am intarziat, imi cer scuze! Vocea lui Allison se domolii instant.
     - Întârzi.... Collins este intrerupt de intrarea vijelioasa a lui Noah.
     - Doctor Parker aici erati vă caut de o oră.
  Allison se intoarce brusc spre Noah cu zambetul pe buze si vizibil fericita sa il vadă.
     - Bună, Noah si eu mă bucur sa te văd.
Allison il i-a pe Noah de braț conducandu-l in biroul său.
"Agh.. tipul asta, mereu la timp pentru a salva situatia sau a întrerupe ceva."
Imi revin din ganduri si realizez ca Allison ma lasase in gura lupilor, privirea lui Collins era ațintită asupra mea mai ceva precum un leu ce era gata sa-si înșface prada.
       - Deci, domnule Muller imi puteti explica de ce ati intarziat 2 ore ?
- Păi vezi tu, Collins... umm.. a fost vina ...
Pana sa termin o scuza de inventat usa se deschide brusc si isi face aparutia o femeie in jur de 30 de ani bruneta cu ochii albastru uimitor de patrunzatori ce te faceau sa te pierzi in fata ei, era imbracata cu o rochie neagra scurta ce ii lasa picioarele lungi si bine conturate la vedere.
- Buna ziua, il caut pe agentul federal Jackson Muller.
Allison intra precum o furtună in încăpere oprindu-se in fata femeii.
- Buna, cu ce te pot ajuta? Vorbele lui Allison parca ii ridicase parul pe ceafa femeii ce statea in fata ei.
- Tot ce poti face este sa te dai din fata mea Doctor Parker.
- Deci cine este Agent Jackson Muller?
Fac un pas in fata privind-o fix in ochii.
- Cine mă caută? Intreb eu cu o atitudine superioara.
- Îmi pare rau, am uitat sa ma prezint. Sunt Căpitan Lydia Benson din cadrul NYPD.
Imi îndrept privirea asupra lui Allison iar ea dă afirmativ din cap si zambeste stramb.
- Bun, Capitane Benson, urmati-mă in biroul meu unde putem discuta in liniste.