Legile iubirii

Capitolul 5

           Ajung la sediu, câțiva dintre colegii mei stateau la barfă.
     Intru in birou, unde il gasesc pe Muller stand pe scaunul meu.
    — Ce cauti aici?
    — Te asteptam, Doctore.
    — Ce vrei, Muller?
    —Sã mã ierti.
    — Haide, Muller, nu am timp de prostii!
         I-au un dosar dupa birou si deschid usa iesind, spre ghinionul meu cu Muller pe urmele mele.
      — Doctor Parker!!
  Vocea lui Noah răsună pe holul sediului.
      — Oh, slavă cerului ca ai ajuns.
      — Unde il duc pe puști?
      — Lasa-l pe mana mea, iar tu dute si adu-o pe Sara, trebuie sa vorbesc cu tine.
La auzul propozitie Noah inghetă si îsi ridica privirea uimita spre mine.
      — Acum, Noah! La auzul tonului meu Noah se conforma fara a mai sta mult pe ganduri.
      — Ce ai de gand sa faci cu mine, Doctore?
Accentul ironic al cuvantului "doctore" pe care Jonathan tocmai il scosese pe gură reusii sa ma enerveze.
Îl împing in perete, tinandu-l de ceafa, apasandu-i fățuca de copil rasfatat de perete.
— Dacă ai de gând să mai rostești ceva sau să mai faci o miscare greșită, ai încurcat-o baiete.
Acesta dă aprobator din cap speriat de reactia mea.
— Allison! Vocea Sarei mă făcu să ma întorc.
— Ia-l în camera de interogatii, parintii lui vor sosii imediat.
— Amice, va trebuii să pui niste gheata pe obrazul acela. Expresia lui Joe amuzanta la vederea obrazului rosu ce tocmai il capatase Jonathan in urma comportamentului său mă făcu să-mi dau ochii peste cap.
Mă asez pe scaunul de la biroul meu, oftând greoi, si dându-mi cu mainile prin par.
Însfarsit scapasem de agitatie si mai ales de Muller, ceea ce mă bucura al naibii de tare.
Ridic un teanc de dosare ce urma sa mă apuc de scris cauza decesului si a le semna.
O bataie in usă mă distrase de la concentrarea pe care o aveam.
— Intra! Vocea imi era ragusită si obosită.
Scartâitul ușii mă facu sa ridic capul din hartiile de pe birou pentru a vedea cine mă caută.
Silueta lui Muller isi facu prezenta pe usă, părul îi era răvașit la fel si camașa sifonată.
— Allison, te rog vreau sa vorbim. Vocea îi era ragusită si joasă ceea cea îmi atrase atentia mai mult asupra lui.
— Muller, de ce nu întelegi că nu este nimic de vorbit?
— Nici măcar nu ai asc-...
Noah intra pe usă ca o furtună, făcându-mă să mă ridic de pe scaunul biroului pentru a prinde cateva hartii ce zburaseră din cauza lui Noah.
— Noah, idiotule.
— Scuză-mă, Doctore nu stiam ca sunteti aici.
Îmi dau ochii peste cap si mă asez din nou in scaun.
— De cate ori ti-am zis să nu mai dai buzna asa in biroul meu?! Ce ai pațit?
— Am venit să vorbim, doctore.
Muller se intoarse la auzirea propozitie pe care Noah tocmai o scosese pe gura.
— Stai la coadă puștiule. Spuse Muller intorcându-se pe varfuri inapoi cu spatele la el.
— Sigur, Noah.
Reactia mea il facu pe Muller să măreasca ochii încruntându-se la brunetul ce statea in fata usii.
— Așează-te, Noah. Muller poti parasi biroul, multumesc.
Muller se intoarse pe calcâie mârâind de nervi si trantii usa in urma lui facand hartiile de pe birou sa zboare din nou.
Mă ridic aplecandu-mă pentru a strange hartiile de pe jos iar Noah făcu acelasi lucru ajutandu-mă.
— Care este problema lui? Vocea lui Noah era nervoasă de data aceasta ce mă facu să mă opresc din stransul hartiilor de pe jos si sa ridic din umeri.
Noah pufnii ridicandu-se in acelasi timp cu mine de jos si înmânându-mi hartiile.
Acest gest făcu distanța dintre noi să se diminueze fara a da prea mare atentie acestei apropieri.
   Noah imi intinse hartiile apoi imi zambii dându-mi o suvita de par dupa ureche apropiindu-se cat mai mult de mine.
  Noah imi prinse fața in palme si ma sarută apasat pe frunte.
       Usa se deschise larg iar Collins intra grabit fiind intampinat de o imagine nu prea formala cu Noah.
          — Scuza-mă doctore mă întorc mai tarziu.
Nu apuc sa zic ceva ca Collins închise biroului si se facu nevazut.
         — Chiar nu stie nimeni sa mai bata la usa?!
   Noah se despartii de mine rusinat si neștiind ce sa zică.
         — Doctore, îmi pare rau nu am vr-...
         — Nu-i nimic Noah nu mai contează.
Acesta iesii din biroul meu lasandu-mă sa-mi termin de semnat hartiile si hotarasem sa vorbim altadată.
Mă asez oftand pe scaunul biroului dandu-mi nervos cu mainile pe frunte.