JOHN GRISHAM
Camera morţii
The Chamber
1994
1
Hotărârea de a arunca în aer biroul avocatului radical evreu fusese luată cu destulă uşurinţă. În povestea asta erau implicaţi doar trei oameni. Primul dintre ei era cel cu banii. Al doilea era un agent local care cunoştea împrejurimile. Iar al treilea era un tânăr patriot fanatic, foarte talentat în domeniul explozivilor şi uluitor de iscusit în a dispărea fără să lase urme. De altfel, după explozie, fugi din ţară şi se ascunse în Irlanda de Nord timp de şase ani.
Avocatul se numea Marvin Kramer şi făcea parte dintr o familie de evrei din Mississippi care, de patru generaţii, făcuseră avere ca negustori în delta fluviului. Locuia într o casă veche, dinaintea Războiului Civil, din Greenville, un orăşel la malul apei, unde trăia o comuni¬tate evreiască mică, dar foarte puternică, un loc plăcut în care rasismul nu prea se făcuse simţit. Se apucase de avo¬catură pentru că era plictisit de comerţ. Ca mai toţi evreii de origine germană, membrii familiei sale se integraseră foarte frumos în cultura Sudului şi nu se mai concepeau altfel decât ca nişte autentici oameni din Sud care aveau întâmplător altă religie. În zona aceea antisemitismul îşi arătase rareori faţa. Cei mai mulţi dintre ei se amesteca¬seră cu protipendada şi îşi vedeau de afacerile lor.
Dar Marvin era alt fel de om. În ultimii ani ai deceniului cinci, taică său îl trimisese în Nord, la Brandeis. Petrecu acolo patru ani, apoi alţi trei studiind dreptul la Universi¬tatea Columbia şi când, în 1964, se întoarse în Greenville, mişcarea pentru drepturi civile îşi alesese drept scenă sta¬tul Mississippi. Iar Marvin se vârî în ea până în gât. La mai puţin de o lună de la deschiderea micului său birou de avocatură, fusese arestat împreună cu doi dintre colegii de la Brandeis pentru că încercaseră să înregistreze alegători de culoare. Taică său se înfuriase, ceilalţi membri ai fami¬liei se simţiseră extraordinar de jenaţi, dar lui Marvin nici că i păsase. La vârsta de douăzeci şi cinci de ani primise prima ameninţare cu moartea şi de atunci luase obiceiul să poarte pistol. Ba îi cumpărase unul şi nevesti sii, o fată din Memphis, şi îi spusese până şi menajerei negrese să aibă mereu un pistol în geantă. Avea şi copii, doi gemeni în vârstă de doi ani.
Prima acţiune în justiţie pentru drepturi civile, des¬chisă în 1965 de biroul de avocatură „Marvin B. Kramer and Associates" (la acea dată, asociaţii nu existau decât în titlu), aduse pe tapet o mulţime de practici de votare discriminatorii, aplicate de oficialităţile locale. Toate ziarele din Mississippi publicară povestea pe prima pagină, împreună cu nenumărate fotografii ale lui Marvin. În plus, numele avocatului fu trecut pe lista acelor evrei pe care Ku Klux Klanul îi luase la ochi. Adică un avocat radical evreu, cu barbă şi suflet milos, educat de evreii din Nord, mărşăluia acum cot la cot cu cioroii din delta Mississippi ului. Aşa ceva nu se putea tolera.
Ceva mai târziu apărură zvonuri că avocatul Kramer plătea din buzunarul propriu cauţiunea pentru Cavalerii Dreptăţii şi activiştii pentru drepturi civile. Deschise pro¬cese în care ataca tot ceea ce era destinat în exclusivitate albilor. Dădu banii necesari pentru reconstrucţia unei biserici dintr un cartier negru care fusese aruncată în aer de Klan. Fusese văzut primindu i pe negri la el acasă. Ţinea discursuri în faţa organizaţiilor evreieşti din Nord, cerându le în mod imperativ să se implice în luptă. Tri mise nenumărate scrisori ziarelor şi unele dintre ele fură chiar publicate. Una peste alta, domnul avocat Kramer se îndrepta, plin de demnitate, direct spre mormânt.
Într o noapte, prezenţa binefăcătoare a unui paznic în preajma straturilor de flori din zonă împiedică producerea unui atac asupra reşedinţei familiei Kramer. Marvin îl plătea de doi ani: era un fost poliţist înarmat până n dinţi şi Kramerii anunţaseră tot oraşul că erau apăraţi de un expert. Fireşte că, în aceste condiţii, Klanul aflase de pază şi ştiuse că trebuia să l lase pe om în pace. Aşa încât bomba fu pusă la biroul lui Marvin Kramer.
