In tacere ne retragem si graim cu-al mintii glas,
Incercand stratul de gheata, mai facem inca un pas.
Si doar gheata cand se sparge linistea o profaneaza,
Din profan in sacru intru, cand pacatul meu cuteaza.
Eu pe-al vietii fir de ata strecor rand pe rand margele,
Diamante si safire, perle si rubine grele.
Tu in sufletul meu insa te-ai gasit a strecura
Doar ispite si suspine, ti-ai pus gand a ma-mbata.
In sufletul mea, aiurea, se mai da inca o cearta...
Ce mintea vede ispita, inima vede ca arta.
Si din vals in vals ma porti iar, din betie in betie,
Si ma recreezi cu totul, strig spre Domnul: "Blasfemie!"
Dar n-apuc sa deschid gura, caci cu gura ta prea dulce
Opresti vorba mea. Sarutu-ti... ma topeste, ma seduce...
Si ma las sedusa iara! Ma prind in sarutul tau,
Si ma-nvalui in extaze, ca e dulce, dulce rau!
Cu-asa forta si ardoare ma saruti, ah, mi amor!
Da-mi o gura si de aer, dar nu te opri, ca mor!
Si ma trage mai aproape, ma lipeste de-al tau piept,
Sa iti simt pulsul frenetic, ca-l ador, ca sa-ti spun drept,
Fiindca, demone, eu, omul, efemer, nu am stiut,
Ca si diavolii-aveau inimi cand din ceruri au cazut.
Demone, cu tine-as face un pact, de m-ai asculta:
Imi vand sufletul meu tie, daca-mi dai inima ta.
Iti promit solemn, iti jur chiar ca-ti voi apartine tie,
De-mi vei saruta gurita cu patima-o vesnicie.
Mana ta cea posesiva talia mea sa o tina,
Si-al amorului impuls inima-ti sa nu isi abtina.
Oh, permite-mi, Inaltime, sa te ador ca pe-un zeu,
Atata cat vei trimite ispite-n sufletul meu.
Si permite-mi, demon mistic, sa-ti joc jocul cel de taina,
Sa imbrac al tau mister, oh, ca pe o nobila haina!
Demon suav, plin de himere si de-o sumbra eleganta
Ma umpli de deznadejde si ma golesti de speranta...
Dar ce rost are nadejdea, cand ma scalzi doar in iubire
Si in pasiuni eterne ne vom pierde in nestire?
Haide, vino mai aproape, vino sa ma ispitesti
Sa traim un basm aieve, sa traim ca in povesti.
Mana mea sireata, blanda, sa se plimbe pe-al tau spate
Sa te duca prin emotii atat de neasteptate...
Sa te lasi tu prada iarasi inimii-n totalitate,
Sa ne descosi pe-amandoi de crunta, cruda-realitate.
Dar tu-ispita ce-mbii simturi, ma intreb daca tu simti...
De-ai fost, la randu-ti, vreodata, in adevar scos din minti.
Iti promit, maestre demon, preot al asprei iubiri,
Ca eu, simpla muritoare, am sa te-aduc in simtiri.
Caci cu ochiul si cu buza si cu-atingerea mea dulce
Pe-al meu demon ispitesc eu ca l-al meu piept sa se culce.
