Hmmm, acum ce sa mai fac...Dupa toată chestia asta, am rămas masca!
Oare ar trebuii să incerc să îmi refac viața? Eh, mai bine nu, imi refac viața ca să ce? Ca să mi o stric din nou? Nu mersi, mai bine stau așa, cu resentimente și regrete decât să mai trec odată prin toate astea.
Totusi, nu stiu exact cum sa ma port. Nu ma simt bine, dar totuși trebuie să arat ca sunt ok, e cam obositor, dar te obisnuiesti de la un timp. Credeam ca odată ce termin cu dragostea asta prostească totul o sa fie ca înainte, dar se pare că nu. Sunt la fel, aceleasi ganduri, dorințe sentimente. Nimic nu e schimbat.
Sper ca intr o zi, ceva sa se schimbe, și sa imi aducă acel chef nebun de viață pe care îl aveam acum 2 ani. Ce bine era atunci! Fără stres, probleme sau oameni. Eram numai eu, pe atunci încă ma puneam pe primul loc, ah, ce vremuri.
Daca stau și ma gandesc mai bine, încă nu am aflat ce m a făcut sa ma schimb, adică, a fost o chestie bruscă și ciudată. Ma trezisem intr o dimineata, ca toate celelalte, dar ceva era schimbat, nu mai există acel chef de a traii viața din plin. În dimineața aceea o parte din mine a fost ruptă, ruptă și aruncată, undeva de unde nu o mai pot recupera.
Eh, dar asta e! Acum nu mai am ce sa fac, trebuie doar sa imi accept soarta si sa las timpul sa treaca.
