‼️ PUBLICATĂ ‼️
Romance / Teen Fiction / Drama
Viaţa niciodată nu a fost una roz, având suişuri şi coborâşuri la tot pasul. Însă, câte sacrificii mai trebuie să faci ca să fii cu persoana pe care o iubeşti? Ca să fii fericit? Dragostea adevăr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Și la sfârșit cu ce rămân? Întrebări deluzorii, goluri de neumplut și o falsă speranță că ziua de mâine va durea mai puțin decât precedenta."
— Ashley Cooper!
Aud în momentul în care răspund apelului și aproape că scap telefonul din mână din cauza țipătului puternic. Cred că voi rămâne surdă pentru o vreme.
— Da! Da, Edith Gill! Aici e Ashley Cooper!
Strig la rândul meu cu speranța că se aude la fel de tare, abținându-mă cu greu să nu râd.
— De ce țipi la mine? Nu mă mai iubești, nu-i așa?
— Oh, mai taci! Tu ai început! încep să râd, urmând ca ea să facă același lucru.
Edith Gill este verișoara mea. Are douăzeci și doi de ani și locuiește în Islington. Este o fată de statură medie, cu părul șaten și ochii căprui precum migdalele. Este o fire amuzantă cu un simț al umorului foarte dezvoltat, pusă mai mereu pe șotii. Deschisă de fel, leagă prietenii destul de ușor. Problema este că le rupe la fel de repede, din nenumărate motive. În ciuda faptului că are momentele ei când reușește să mă enerveze la culme, o iubesc deoarece este întotdeauna lângă mine.
Vorbim aproape non stop la telefon, iar atunci când vine la mine stăm mereu împreună și facem o grămadă de nebunii. Nimeni nu îi oferă vârsta de douăzeci și doi de ani. Nici măcar iubitul ei, Tony, care are douăzeci și trei. Nu este de acord cu comportamentul părinților mei și mă sprijină, însă, nu poate schimba ceva. Cred totuși că m-am obișnuit, dar îi place tare mult să mă bată la cap.
Mătușa și unchiul meu au cumpărat un apartament aici, în Notting Hill. Nu știu sigur dacă au făcut asta pentru ca Edith să poată veni mai des la mine sau pentru că au în plan să își schimbe domiciliul. Indiferent de motiv, sunt fericită deoarece îmi pot petrece mai mult timp alături de ea.
— Pot să știu și eu de ce încă dormi la ora asta?! Avem planuri astăzi.
— În primul rând, zic, făcând o pauză și uitându-mă la ceas, este doar ora unsprezece. Este vacanță, vacanța este pentru dormit. Iar în al doilea rând, ai vrut să zici că ai planuri, tu ai planuri, nu noi, nu avem, pronunț apăsat, sperând că m-am făcut înțeleasă.
— ...
— Edith? îmi îngustez ochii, observând că mi-a închis. Acum s-a mai și supăr-
— Ți-a fost dor de mine?
Nici nu reușesc să îmi termin fraza și o văd că intră peste mine în cameră. Fac ochii cât cepele și îmi duc mâna în dreptul inimii, simțind că nu mai avea mult până să-mi iasă din piept. Cred că are de gând să mă omoare, altfel nu-mi explic de ce face astfel de gesturi.
