Capitolul 2 - Dragostea îţi dă putere
>> Mi-am mai revenit, m-am spălat pe faţă şi am plecat cu Ludmi spre clasă. Da, Ludmi este acea fată de care vă spuneam. Am intrat în clasă şi toţi se uitau la mine ca la maşini străine, am luat-o la fugă până în banca mea şi m-am băgat cu capul în cartea de mate. Privesc în jos şi mă gândesc la rezolvări de probleme, demonstraţii, definiţii până ce intră profa de istorie în clasă. <<
Profa - Copii, astăzi nu ascult pe nimeni, dar voi pune o întrebare de control şi dacă nu ştie să răspundă cel numit, primeşte 4, este mai mult o întrebare de cultură generală.
Toţi - Bine.
Profa - Cât a durat războiul de 100 de ani? -se uită în jur, mai exact spre Leon, dar ridic eu mâna- Spune, Castillo.
Eu - 104 ani.
Profa - Foarte bine, îţi dau un 10 pentru că nu te-am numit, dar ai ridicat mâna.
Eu - Mulţumesc.
>> Toţi s-au uitat ciudat la mine, dar m-am obişnuit. Restul orei am tot pus întrebări pe baza lecţiei şi, desigur, am şi răspuns la întrebări. Ne-a dat şi de făcut un proiect, după părerea mea, destul de interesant. Partea proastă e că Ludmi a propus unui băiat pe care îl place să facă proiectul împreună cu ea, deci nu ştiu cu cine fac tema şi mai e şi obligatoriu să fie doi membrii la un proiect. Ce mă fac ? Am lăsat-o pe Ludmi să discute cu partenerul ei de proiect şi am plecat spre cantină, fiind pauza mare toţi studenţii merg să mănânce. <<
Leon - Violetta, stai. -ţipând şi alergând după mine-
Eu - Nu-mi mai spui "Violata" -apărându-mi un mic zâmbet pe faţă-
Leon - Dacă nu vrei, nu-ţi spun. Ideea e alta, am văzut că la istorie profa se uita la mine şi avea de gând să mă întrebe pe mine, mulţumesc că mi-ai salvat pielea.
Eu - N-a fost nimic greu.
Leon - Pentru mine era. Apropo, ai partener pentru proiectul la istorie.
Eu - Nu. -tristă-
Leon - Vrei ... să fim ... parteneri?
Eu - Da. -luminându-mi-se faţa-
Leon - Ok, stabilim când ne vedem să lucrăm. -făcându-mi cu ochiul-
>> Gata O_O , simt cum mii de fluturi îmi cuprind stomacul şi fiorii care mi se plimbă prin corp şi totul e aşa de PERFECT . E a doua oară
când am această senzaţie şi a doua oară când mă întreb: "Oare când fluturii se îndrăgostesc simt oameni în stomac?" , întrebarea asta mi-am pus-o şi prima dată când m-am îndrăgostit. Oare m-am îndrăgostit ? Gata, m-am aşezat la masă şi am început să-mi savurez prânzul. Gândul îmi zboară la amintiri nu chiar plăcute cu Leon, dar amintiri.
***************
Eu - Scuze.
Leon - Bine că nu m-ai murdărit. -ridicându-se de pe mine-
***************
Leon - Tocilaro, vreau şi eu tema la mate.
Eu - Dar ... dar ...
Leon - Am auzit ceva ?
Eu - Nu.
***************
Chiar dacă multe momente cu Leon mi-au amărât viaţa, au fost şi momente frumoase, de fapt n-au fost, în afară de cel de mai devreme. M-am ridicat de la masă şi am plecat spre celelalte ore care au trecut repede. De obicei sunt atentă la ore, dar astăzi gândul mi-a zburat la Leon mereu. M-am îndreptat ţopăind spre casă unde văd maşina tatălui lui Leon. Mă îndrept grăbită spre tata ca să-l întreb ce se întâmplă. <<
