Când eu si sora mea Betsy eram copii ,familia noastră a trăit o perioadă de timp la o fermă .Iubeam sa îi exploram fiecare colțișor prafuit si sa ne cățărăm pe mărul din gradina din spate .Dar cel mai favorit lucru era fantoma .
Îi spuneam mama deoarece părea buna si avea grija de noi .Din când in când ,dimineața,eu si Betsy ne trezeam si găseam pe noptierele noastre cate o cana care nu era acolo când ne culcasem .Mama lea pus acolo ,in caz ca o sa ne trezim noaptea si o sa ne fie sete
.Ii place sa aibă grija de noi .
Printre mobilierul original al casei era si un scaun de lemn antic pe care il țineam sprijinit de peretele din sufragerie .Oricând eram ocupați sau ne uitam la TV ,mama misca scaunul acela mai in fata ,spre noi .Câteodată reușea sal miște pana in mijlocul camerei .Întotdeauna ne simțeam triști ca trebuie sal punem la loc . Mamă doar vroia sa fie mai aproape de noi .
Ani mai târziu după ce ne-am mutat de acolo ,găsisem un articol dintr-un ziar vechi despre casa de la fermă si despre cine locuise inainte in ea .O văduvă .Care sia omorit cei doi copii punandui sa bea o cana de lapte in care era otravă ,înainte sa se culce ,după care s-a spânzurat.
Aceasta poveste este adevărata .
CITEȘTI
Povesti De Groaza
TerrorCui nui plac poveștile de groaza ? Sentimentul de frica cel simți după ce citesi o poveste buna care iti trimite fiori pe sira spinarii ?.Sentimentul ala unic in care te simți cu cineva alaturi care parca e gata sa te atace atunci când are ocazia...
