two.

50 7 1
                                    

Sunt o ciudata. Sunt si mereu voi fi. Oamenii gandesc la fel, atunci de ce sa neg asta? Merg pe holul lung al orfelinatului si par ca o fantoma. De-a lungul anilor, eram batjocorita si chiar si batuta de cei mari, iar acum este timpul meu sa intorc asta.

El era din nou acolo, stand cu prietenii lui, vorbind si cateodata razand. Sunt geloasa pe cei care zambesc si sunt fericiti, chiar si pentru putin timp, deoarece sa fim seriosi, nimeni nu poate ramane bucuros pentru totdeauna. Cand eram mica eram foarte prostuta crezand-ui mereu pe cei mari care imi tot ziceau ca voi fi o persoana importanta pentru lume, atunci cand voi creste. Dar m-au mintit.

Cel mai rau m-am inselat in prieteni. Era totul frumos intr-o zi, apoi in a doua zi m-au facut in toate felurile. Nu a durat mult, pana ce si-au cerut scuze neincetat, si chiar plangand pentru iertare. Dar era prea tarziu pentru ele atunci cand am mers la petrecerea lor la care nu ma doreau, cu un invitat surpriza. Un pistol. Da, asa e. Le-am omorat, si acesta a fost cel mai distractiv lucru pe care-l facusem vreodata. Cat despre politie, nu si-au dat seama niciodata de cine era faptasul. Aceasta crima a fost cea care m-a introdus in lumea raului, sa vad clar ca aceasta este lumea in care traim noi de fapt, nu cea roz si plina cu dulcegarii. Au mai urmat dupa populari, batausi, si unii de care nu-mi mai amintesc. Dar totusi, avusesem cosmaruri cateva zile dupa ce am facut prima omucidere, dar mi-a trecut repede, gandindu-ma intr-una ca ce mi-au facut ele nu era prea frumos nici el. Au reusit sa ma fac sa imi urasc viata, si vrand sa scap de ea, ma taiam, si imi faceam mai mereu rau singura.

In prezent, nu am mai avut incredere in nimeni, si a fost cea mai buna decizie luata in toata viata mea. In fiecare zi imi mai recuperez bucati din memorie, si abia astept sa reusesc sa descifrez faptul pentru care sunt tinuta aici, in loc sa mai imi gasesc pe cineva de la fosta mea scoala pe care sa-l torturez cum a facut-o si el/ea.

Ziua de astazi a fost diferita totusi. El m-a privit pentru cateva secunde, bagand o scanteie de viata in mine. Presupun ca nu va dura mult pana ce acea mica sclipire sa se stinga, deci imi reaminteam din nou ca daca nu v-a fi al meu, nu il voi lasa sa fie al nimanui, chiar daca asta ma pune sa il omor si pe el.

capitol needitat
   sper sa va placa xx

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 30, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ready. set. shoot.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum