Băiatul din vecini

Capitolul 23

Cand ajungem in parcarea scolii, sunt mult prea incarcata de emotii. Ma comport ca o idioata, ma impiedic cand ies din masina si imi scap telefonul din mana.. Nu pot sa cred ca ma fac de ras is asa hal.. Dar cand ma uit la Jason, nu rade. Doare se uita la mine si imi zambeste. Zambetul acela atat de cald si de linistitor. Se apropie de mine si ma cuprinde de mijloc.

-Desi ma bucur ca ai asa emotii in preajma mea, nu trebuie.. Si nici nu ai de ce. in timp ce imi vorbeste se joaca cu o suvita din parul meu si simt cum ma trec fiori reci pe spate. Cateva fete se uita la noi nu tocmai frumos.

-Eh, se pare ca ai cateva admiratoare. ii spun zambind

Ma priveste serios si nu imi spune nimic. Se apleaca si ma saruta delicat.

-Haide, sa mergem. Te conduc la ore. imi spune si ma ia de mana in timp ce pornim spre clase.

Orele de azi trec repede. Nu s-au intamplat prea multe, un test greu la fizica pe care sunt sigura ca l-am picat si cateva priviri iscoditoare pe holuri. Nu s-a mai intamplat pana acum. Dar nu imi bat capul. Ies din liceu si o sun pe Marry. Imi spune ca a ajuns deja si e la mine acasa cu mama si fratele ei. Ok, trebuie sa ma grabesc. Cred ca o sa chem un taxi. 

In timp ce astept taxiul langa mine apare Jason.

-S-a intamplat ceva? Te-am sunat si nu ai raspuns.

-M-ai sunat? il intreb in timp ce imi verific telefonul. Da, m-ai sunat... Imi pare rau, era pe silent.

-E ok. Ce faci acum? Vrei sa iesim undeva?

-Umm, nu pot acum.. Stii, Marry a ajuns. ma asteapta acasa si trebuie sa ajung repede. Astept un taxi.

-Hei, de ce nu mi-ai spus ca te grabesti? Haide, te duc eu acasa.

Chiar in timp ce el imi spune asta, un taxi opreste in fata noastra.

-Domnisoara Tasha? intreaba soferul.

-Nu, e o greseala. intervine Jason.

-Imi cer scuze, spune soferul si inainteaza cativa metrii.

Ma uit la el cu ochii mari. Nu pot sa cred ca a facut asta.

-Ce? Preferi sa mergi acasa cu ceva tip dubios decat cu mine? ma intreaba cat de inocent poate.

-Nu pot sa cred ca ai facut asta. ii spun in timp ce ma abtin sa nu rad.

-Haide, sa mergem. Prietena ta astepata.

Am ajuns repede si drumul a fost mult mai placut si relaxant decat cu orice taxi. Ma bucur ca m-a adus el acasa. Si in acelasi timp ma simt prost ca i-am refuzat invitatia in oras. Dar nu am cum sa o las pe Marry singura acum. Trebuie sa ma revansez cuvma fata de el. Dar cum?

-Vrei sa vii la cina diseara? il intreb dintr-o data. Imi dau seama de ce am spus dupa ce ma opresc din vorbit.

-Serios? ma intreaba surprins. Mi-ar placea mult, dar nu stiu daca e cel mai potrivit moment.

-Haide.. asa ai ocazia sa imi cunosti cea mai buna prietena si familia. Adica nu vreau sa te sperii, stiu ca e mult prea devreme pentru asa ceva, dar m-am gandit sa ma revansez cumva fata de tine. Imi pare rau ca am spus asta. Uita, o sa iesim alta data. ii spun toate astea fara sa il privesc in ochi.

-Mereu esti asa panicata cand vine vorba de ai tai? ma intreaba zambind. Nu m-ai speriat, chiar mi-ar placea mult sa luam cina cu familia ta. La cat sa fiu aici?

Nu imi vine sa cred ca e atat de deschis si intelegator.

-La 20:00 e bine?

-Perfect. O sa fiu aici.

-Bine, iti multumesc. Si multumesc si pentru drum. Ne vedem diseara. ii spun si dau sa ies din masina, dar ma prinde de mana.

-Unde crezi ca pleci asa repede? ma intreaba in timp ce se apleaca spre mine si ma saruta. Abia astept diseara.

-Si eu. ii rapund timid si foarte incet. Inima mea bate atat de tare..

Cobor din masina si ma indrept spre casa, dar imi dau seama ca Jason e tot acolo. Cand ajung la jumatatea drumului ma intorc si il privesc. Ma priveste pe geamul masinii si imi zambeste. Ii zambesc si eu si pornesc spre casa. Abia cand intru aud motorul masinii lui pornind. Stau cateva secunde si visez la sarutul de azi. Dar o voce ma trezeste la relaitate.

-Tasha, ai ajuns? ma intreaba vocea mamei.

-Da. ii raspund tipanad un pic prea tare.

Ma indrept spre living si o gasesc pe Marry stand pe canapea, cu o ceasca de ceai in mana si cu ochii plini de lacrimi. Mama are o privire grava si fratele ei nu isi ridica ochii din podea. O senzatie de frica ma cuprinde. Ma apropii de Marry si o iau in brate.

-Ce s-a intamplat? o intreb in asa fel incat ma aude doar ea.

Ii aud suspinele si simt cum lacrimile ei curg pe mana mea. Vrea sa vorbeasca, dar nu poate, cuvintele refuza sa iasa. Intr-un final trage are adanc in piept si imi spune...

-Mama a avut un accident. Nu mai e...