Hunting Vampires

Hunting Vampires - 2 -

Alerg grăbită sper casă. Mă simt atât de nervoasă, nici nu auzeam cum Kate mă strigă. De ce mi-ar face părinții mei una ca asta? De ce nu mi-ar spune adevărul? Fără să îmi dau seama mă trezesc în fața casei. OK.. dar ce e de făcut? Trebuie să îmi pregătesc un discurs sau ceva de genul, nu? Am dat buzna în casă, părinții meri stăteau pe canapea, parcă mă așteptau. ❝Ohhh, asta nu e de bine.❞ îmi zic eu. De fiecare dată când stau atât de liniștiți e clar că trebuie să-mi spună ceva important, despre note, școală, chestii. Eram sigură că tata va vorbi primul. Se ridică în picioare, e gata să înceapă, ce am zis eu?

- Clare, trebuie să îți spunem ceva foarte important!

- Mie îmi spui? Mai nou am aflat știri bombă. Știți și voi, vampiri, vânători de vampiri, ahh, da.. suntem și noi așa ceva.

- Stai, ce? strigă mama și tata.

- Da, sigur. Că eu nu aflam sau ce?

- Păi, păi, se bâlbâie tata. Asta vroiam să îți spunem și noi. Nu am considerat că este important, până acum când a venit acel vampir în oraș. Trebuie să începem urgent pregătirea, sun-o pe Kate.

- Da, păi.. probabil Kate e deja prin pădure cu bunicul ei în vânarea căprioarelor ! încerc eu să fiu sarcastică.

- Sun-o și așa, este extrem de urgent și nu mai este timp !

- Bine, bine.

Am sunat-o pe Kate. Era și ea cu familia ei, vor veni împreună la mine. Nici măcar nu știu unde vom începe noi antrenamentul, sincer. Acum îmi mai rămâne să aflu că au sub pământ un fel de ”mușuroi” anti-vampiri. Cred că voi rămâne cu sechele toată viața având în vedere că azi parcă m-am trezit la realitate. Fiind cuprinsă în gânduri, nu mi-am dat seama că tata mă strigă. A ajuns la ușă la mine.

- Haide Kate, nu mai este timp de pierdut! spune el cu blândețe.

- Imediat cobor.

Sunt sigură că toată viața mi-am dorit să vânez vampiri, yeii. Familiile noastre s-au adunat în curte. Spre suprinderea mea chiar am coborât într-un ”mușuroi”. Genial, acum poate sunt și mediu, parcă nu îmi era de ajuns. Am rămas ”wow”. Cine ar fi știut că părinții mei au așa ceva, că există acolo lumină și că parcă era o casă sub pământ. Nu aveai deloc contact cu pământul și pe pereți erau înșirate mii de poze.

- Ăhmmm, întreb eu nedumerită, astea sunt poze cu victime?

- Vampiri, Clare! îmi spune mama.

- Tot aia, spun eu.

Am rămas surprinsă.. mi-au ascuns locul ăsta atât de mult timp. Uneori chiar îmi vine să cred că visez.

- Bine, începe tatăl lui Kate. Mai întâi trebuie să știți mai multe despre vampiri. Istoria spune că doi frați erau defapt cei mai aprigi dușmani. Când se întâlneau se luau mereu la harță și se băteau. Dar într-o zi, unul la bătut pe celălalt atât de tare încât era mai mult pe moarte. Ca să îl omoare de tot  l-a mușcat în zona brațului. Se spune că a murit, însă ca printr-o minune, acesta a înviat la 2 zile. Era puțin nedumerit, dar și-a adus aminte totul. L-a surprins când și-a adus aminte de mușcătura fratelui.. s-a gândit că nu l-a omorât, din contră, trăiește. Tot ce își dorea era să ajungă în patul lui și acolo a ajuns. A rămas uimit, nu înțelegea ce tocmai s-a întâmplat. În câteva zile a realizat că este un vampir. Despre el nu s-au mai auzit prea multe, nici nu se știe dacă mai trăiește. O simplă mușcătură în braț, exact în vene se spune că te tranformă. După 1000 de ani, un vampir moare, dar se poate salva dacă face un sacrificiu de 10 persoane luate după un anumit criteriu. Sunt foarte răspândiți prin lume și familiile noastre au reușit să captureze mulți de-a lungul timpului. Sper că voi două veți reuși la fel.

Eram în stare de șoc. Prea multe detalii, mi-e rău. Mușcături, vene, sacrificiu? Sună atât de oribil.

- Păi... și cum îl omorâm? întreabă Kate.

OK, acum chiar eram în stare indusă de șoc? Kate iubește mai nou toată aventura asta? Vrea să-i și omoare?

- Ahh, ajungeam și la partea asta! spune tatăl lui Kate. Trebuie să tragi în el cu un glonț din aur.

- Wow, răspunde Kate. Păi, eu abia aștept. Tu ce zici, Clare?

- Păi, ăhmm, sigur.

Mai bine intram în pământ de tot, deși deja eram. Deodată s-a făcut liniște. Se aude un bocănit în tavan. Eram de-a dreptul speriată, nu, îngrozită.

- Stați aici, merg să văd cine e ! spune tata. Sigur este cineva care ne cunoaște locul.

În câteva minute tata vine urmat de cineva, dar e chiar..? Da, el e.

- Mmmm, îmi miroase a vânătoare. Mă înșel eu sau tocmai am auzit că pe aici mișună un vampir?

Da.. el e, bunicul meu.

- Buniculeee ! exclam eu surprinsă.

- Uite-o și pe tânăra vânătoare. Ahh, și Katieh.

Kate stătea tăcută. Cred că s-a speriat ca și mine când a auzit bocănitul.

- Deci, începem treaba?

- Începem, răspundem noi.

În câteva zile am învățat cam totul. Cum să tragem cu pistoalele, cum să îi ademenim și cum să trag cu multe arme, tot felul de ciudățenii. Dar nu îmi mai era frică, știam că am persoanele apropiate lângă mine și eram gata de orice. Ne-am făcut planul și acum eram gata să înfruntăm noul vampir. Ahh, aș ucide mii de vampiri în clipa asta. Urma ca eu să merg și să vorbesc cu el, apoi să ne cunoaștem mai bine și după în voi duce în pădure. Am adormit  cu gândul la plan și m-am trezit la fel. M-am îmbrăcat repede și am mers cu Kate la școală. Sigur și el va fi pe acolo. L-am văzut stând pe o bancă afară, era drăguț.

- Heyy ! mă aud eu că îi spun.

- Bună !

Vocea lui e atât de dulce și mă face să mă simt bine.

- Și, ai vrea să vorbim puțin? Cred că școala mai poate aștepta.

- Sigur, și eu sunt de aceeași părere.

Nu pot să cred cât de mult mințea, cum că părinții lui au murit într-un accident de mașină sau că are 16 ani, mă întreb de câți ani are? Ne îndreptam spre pădure. În mod ciudat, mă simțeam atrasă de el, îmi era simpatic. Ne oprim și se apropie de mine. Îmi ține mâna într-un mod care mă face să mă simt bine... și apoi, mă sărută. Nu pot să cred că a făcut asta, dar recunosc că mi-a plăcut, a fost romantic și lung. Îmi pune mâna după șolduri și se uită la mine. Mă uit și eu la el, parcă aveam o conexiune. Dar am ajuns în dreptul pădurii și îl îndemn să intrăm. După câteva minute, apare bunicul meu cu pistolul în mâna.  Kyle, pentru că așa îl cheamă era vizibil surprins, dar parcă se aștepta la asta.

- Ahh, drăguț să mă ademenești așa, domnule Sarpose.

- Kyle? Am crezut că ești mort.

- Ai vrea tu!

Restul au apărut imediat. Kyle se uită la mine.

- Ori vii cu mine de bunăvoie ori de iau eu.

- Păi, păi.. Nu știam ce să răspund. Eram confuză. În câteva ore a reușit să facă ceva cu mine, dar totuși familia mea.

- Nu o vei lua! strigă tatăl meu.

- Eii, cine zice asta?

M-a apucat și a fugit cu mine. Totul era încețoșat, nu știam ce se întâmplă.. parcă eram... moartă..