Hunting Vampires

Hunting Vampires - 4 -

Nu m-am gândit niciodată la moartea mea, ca să fiu sinceră. Eram tânără și știam că mai aveam destui ani de trăit. Dacă am suportat toată durerea asta pentru Kyle, atunci se merită. Oare voi trăi mereu sub acest întuneric? Din păcate, am numai întrebări la care nu voi găsi răspuns... nu are cine să îmi ofere răspunsuri. Deși sunt moartă, mă simt închisă în trupul meu, ca și cum sufletul meu nu a părăsit deloc trupul. Sunt prizoniera propriilor mele gânduri. Sunt atât de devastată și mă simt ca o epavă. Și se mai spune că dacă mori, nu poți plânge sau nu mai ai sentimente. Dar eu? Cu mine ce este în neregulă? Mă gândesc că poate trăiesc, totuși. Dar atunci de ce nu reușesc să mă trezesc cu toate eforturile pe care le depun?

Ticăitul unui ceas îmi abate gândurile. Ăsta e ceasul morții? E momentul când îmi părăsesc definitiv trupul? Și niște voci pe fundal. Super. Urmează să fiu luată cu forța din trupul meu.

Aud niște șoapte:

”Și dacă nu se va trezi niciodată?”

”Ai încredere în mine, asta va funcționa.”

Să mă trezesc? Dar unde? În rai? Sunt total bulversată și nu știu ce să mai cred. Simt că mă aflu în trupul meu și că sunt vie. Până acum un moment nu am simțit asta. Vreau să mă mișc și să deschid ochii, dar mă dor toate încheieturile și fiecare părticică din corp. Fac un efort imens, trebuie să reușesc, vreau să văd ce se întâmplă cu mine, vreau să aflu adevărul.

- Hei, ușor! Ești încă fragilă! aud vocea unei femei pe care nu o cunosc.

Și ăsta e momentul când deschid ochii. Mă așteptam să nu văd nimic sau cel puțin să nu văd atât de clar, dar vedeam totul de o mie de ori mai bine ca înainte.

- Oh, te-ai trezit. Nu credeam că te voi mai vedea vreodată.

Asta e vocea lui Kyle. Vreau să mă arunc în brațele lui. Sar jos din pat, dar cad. Nu am atât de multă forță.

- Ușurel, îmi zice femeia. Ești nouă, așa că ai nevoie de sânge ca să ai putere.

Sânge? Adică? Doar nu sunt un vampir, nu?

- Adică... adică.. vrei să spui că...? abia puteam vorbi. Vocea mea era slabă și tremurată.

- Da, acum ești un vampir, îmi spune Kyle. Îmi pare rău, dar numai așa te puteam salva. Aș fi vrut să o fac chiar eu, dar era prea târziu, erai deja moartă. Am reușit să fug cu tine. I-am văzut ochii bunicului tău. Îi părea rău că a ajuns atât de târziu, dar știa că eu te pot salva, așa că am aprobarea lui. În schimb, ceilalți au rămas înmărmuriți. Nu cred că ei știu că trăiești. Așa că am venit la Anna. Anna este una dintre cele mai bune vrăjitoare. Să aduci pe cineva la viață nu este tocmai ușor, dar nu imposibil.

Așadar, acum sunt ca și el. Și putem trăi fericiți împreună. În sfârșit. Totuși, aveam regrete față de familia mea. Încă îi iubeam, ei făceau parte din mine. Nu știu dacă era mai bine să știe că trăiesc sau nu. Asta rămânea doar la latitudinea mea. Dar, pentru început, vreau să învăț lucruri noi. Vreau să învăț să fiu un vampir.

- Ai nevoie de sânge. Și pentru prima hrănire, trebuie să fie de om.  Mă ofer eu să îți dau. Vei fi mai flămândă, având în vedere că ești nouă. Dar am încredere în Kyle că va face din tine un vampir ca și el, cât mai echilibrat.

Îmi întinde încheietura. Îi vedeam venele pulsând. Știam deja ce trebuie să fac, deși nu o mai făcusem niciodată. Îi iau mâna ei în mâna mea și o apropii ușor de gură. Simt venele, le văd atât de clar. Îmi înfig ușor colții. Pentru câteva momente, pentru mine sângele a însemnat viață. M-am oprit singură.