O sa ma suni la 30 de ani si o sa-ti aud copii pe fundal. Desigur, ei nu vor fi ai mei, dar vor fi copii la care obsnuiam sa visam noaptea tarziu. O sa-i aud cum urla dupa tine, cum vor sa se joace cu tine si te vor doar ei pentru ei.
O sa-mi imaginez cum se uita la tine cu ochii lor caprui inchis si cum atarna de buzele lor rosiatice cuvantul "tata". O sa-i iubesc deja.
Apoi o sa ma intrebi ce fac, o sa inghit in sec si o sa ma uit la inel. Ideea ca nu am putut fi a ta mereu, inca ma intristeaza in fiecare zi. O sa inspir adanc si o sa-ti spun: "Bine cu treaba. Sotia ta cum e?"
O sa urlu de durere in interior, iar fiecare silaba din conversatia imi va manca sufletul uitat de mult. Voiam sa tip, voiam sa ti spun ca nu sunt fericita, ca te vreau inapoi, vreau sa fii al meu. Apoi cu fericire in glas a rostit tacit "Bine, multumesc ca ai intrebat. Imi lipsesti uneori." Nu am putut sa spun nimic din ce gandeam, asa ca am ales varianta scurta "multumesc" care de fapt insemna "intoarce-te la mine, dragule, si lasa-ma sa ti fiu eu prezent".
YOU ARE READING
FLOWERS OF LOVE
RomanceScriu despre tot. Despre tot ce-mi trece prin cap: atomi, dragoste, iubitul meu, univers, mancare, carti, masini, singuratate, fotografii, sex, despartiri etc. Si la fel de usor as putea vorbi cu tine despre orice. Intreaba-ma ! Hai, stai la o barfa...
