Cred ca eram pe clasa a 6-a prima oara cand am vazuto.
Era atat de draguta si sensibila incat imi era frica sa nu se sparga.Parul ei blond era prins intrun coc invarful capului,iar cateva suvite nazdravane cadeau liber pe deo parte si de alta a fetei ei.
Imi era frica sa vorbesc cu ea si mereu cand o faceam aveam emotii.Incercam sa le ascund dar printro metoda nu prea buna.O tachinam si enervam mai tot timpul si uneori chiar ne certam dar eu nu am fost niciodata suparat pe ea.
Dupa un timp aceasta nu ma mai certa atunci cand incercam sa o supar si nu stiam motivul.Saptami treceau si eu inca ma intrebam ce sa intamplat cu ea,pana am aflat ca stie ca o plac.
Mia fost atst de rusine atunci incat doua zile nu am mai venit la scoala.
A treia zi cand intram pe poarta scolii aceasta ma intampinat cu un zambet imens cea ce ma facut si pe mine sa zambesc.
Am vorbit despre noi si am decis sa ramanem prieteni,cei nai buni prieteni.Si chiar daca eu o iubesc trebuia sa accept asta.
