Prolog

93 20 14
                                    


- Unde... sunt? Întrebă acesta cu o voce stinsă, privind înfricoșat în jur și inspectând, cu atenție, fiecare unghi al camerei în care se afla.

Era o încăpere uriașă, goală, cu o singură ușă, poziționată pe peretele din nord. Singura sursă de lumină fiind un singur bec care atârna în mijlocul acesteia, fix deasupra lui.

Acesta se ridică cu greu de jos, iar din cauza luminii puternice care îi bătea direct în ochi nu a zărit balta de sânge din fața sa, fapt ce l-a determinat să alunece și să cadă, izbindu-se puternic cu capul de colțul unei mese.

- La dracu... se văită acesta ținandu-se strâns de cap și frecând, din când în când, locul în care se lovise, în speranța că poate îi va mai ameliora durerea. Trebuie să ies cumva de aici...

În următoarea secundă însă, zăvorul ușii gigantice din fier se deschise, iar bătăile ritmice ale inimii acestuia începuseră să se intensifice pe măsură ce un bărbat se apropia de el cu pași mari și grăbiți. Era îmbrăcat tot în negru și purta o mască bizară cu cioc de pasăre, asemănătoare celor ale doctorilor din evul mediu.

- Să vedem, zise omul în negru, scoțând o foaie de hârtie din borseta pe care o purta la brâu. Hm...

Acesta cercetă din cap până în picioare cealaltă persoană, dând aprobator din cap din când în când.

- Nu e nicio îndoială, reveni acesta băgand foaia înapoi în borseta, în sfârșit te-am găsit, Belega.

În căutarea adevăruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum