Umbland prin intunericul meu,
ca o lumina te-am aflat,
erai precum un inger,
ce din pacat m-a ridicat.
Cand te-am vazut, erai ca zana,
precum craiasa din povesti,
straluceai mai mult ca luna,
si nu incetai sa ma privesti.
Erai precum un curcubeu,
ivit pe albastrul cerului,
semanai precum o floare
din gradina edenului.
Ma-nbatam de chipul tau,
nu incetam privindu-l,
eram cu totul fermecat
de se oprea si timpul.
Ochii tai cei sclipitori,
erau mai verzi decat smaraldul,
si zambetul tau imbietor,
mai scump decat topazul.
Insa nu erai salvarea,
la care eu visam,
ai venit sa agravezi
durerea ce-o aveam.
Ai fost ca sarpele,
ce s-a strecurat in rai,
iubire pentru mine,
tu mi-ai spuns ca n-ai.
Am crezut ca m-ai iubit,
dar m-am inselat,
eu de tine, m-am ferit,
si m-am instrinat.
Sunt foarte indurerat,
si foarte chinuit,
intrebandu-ma intruna,
de ce oare m-a privit?
Nici nu-ti poti imagina,
cat de mult eu te-am iubit,
pentru mine ai fost totul
dar acuma esti nimic.
Si ce mult tu m-ai ranit
dar nu te pot uita,
eu te voi iubii mereu,
chiar de te vei marita.
