-Gata , ne-am separat drumurile vietii definitiv ~ gandea Lexi in timp ce se uita inca in spatele ei dupa Harry ,care bineinteles , nu mai era acolo , plecase ..
Dupa ce s-au urcat in avion , Lexi s-a asezat la locul de langa fereastra , pe celalalt scaun stand fratiorul ei . Se pare ca nimeni nu stia cat de genial era fratele ei , pana in momentul in care a inceput sa vorbeasca cu Lexi despre Harry .
-Lexi , ce faci ? a spus Tom uitandu-se la Lexi cu o fata de catelus .
Lexi nu il auzea deoarece avea castile in urechi , muzica data la maxim , si nu orice muzica, ci genul preferat pe care il asculta Harry , rock !
-Surioaraaa !! tot striga Tom la ea , in timp ce o batea pe umar .
Lexi vazand ca Tom tot o striga si ca incearca sa vorbeasca cu ea , si-a scos castile din urechi , a oprit melodia si repede l-a intrebat :
-Ce vrei Tom ? Nu vezi ca ascult muzica ? zice Lexi ingamfata .
-Vreau sa nu te mai gandesti la Harry !
-CE ? Tom , nu te baga tu in viata mea , te rog , lasa.ma !
Spunand astea , s-a intors cu spatele la el , dand drumul din nou la muzica .
In tot acest timp , Tom se gandea cum sa faca sa ii atraga atentia surioarei lui mai mari , cum sa o faca sa inteleaga ca nu era bine sa sufere dupa cineva . Cum ziceam , Tom era un mic geniu absolut . Asa ca , dintr-o data , lui Tom i-a venit o idee . A rugat-o pe mama lui sa ii dea rucsacul de sus , in care se gasea un pix si un carnetel cu desene , dar care stia el ca mai avea cateva pagini libere . Cu indemanare si dorinta de a reusi , a inceput sa scrie . Nici lui nu ii venea a crede ca stie sa scrie , dar defapt el isi daduse silinta pentru Lexi . Dupa ce a terminat , Tom a batut-o din nou pe Lexi pe umar , aceasta facandu-i semn cu mana sa o lase . Vazand ca nici asa nu baga de seama ce voia sa ii spuna , a impachetat biletelul si i l-a aruncat in fata ei pe scaun .
Lexi si-a scos castile din urechi , uitandu-se la biletel , intrebandu-l pe Tom :
-Tu ai aruncat asta ? Sa stii ca avionul nu este cosul tau de gunoi din camera !!
-Te rog , citeste-l . M-am straduit sa il scriu pentru tine .
Lexi auzind cuvintele "a scrie" si "pentru tine" , s-a induiosat , si lasand jos in cea mai mare graba telefonul , a inceput sa deschida biletelul in care scria :
"Stiu ca sunt mic, si inca nu cunosc mai nimic , dar stiu ca suferinta si dorul de cineva nnu face bine . Daca vrei sa te gandesti la Harry , fa-o , dar gandeste-te in nume de bine , cum ca va fi si el fericit"
Din ce in ce , pe obrazul lui Lexi incepeau sa curga cat mai multe lacrimi , tot incercand sa si le stearga cu mana , nu putea . Lacrimile curgeau ca un suvoi pe fata ei . A impachetat frumos biletelul , apoi l-a bagat in geanta ei , s-a uitat la Tom cu un zambet plin de dragoste frateasca , si l-a imbratisat spunandu-i la ureche " Multumesc " .
Dupa toate astea , Tom s-a uitat la ea si i-a spus :
-Cine spune ca noi suntem copii ? Gandim si noi mai mult decat credeti voi !
Lexi a incercat un ras infundat , strangandu-l din nou in brate ,apoi amintindu-si de Abby .
-Si tu Tom ? Nu ti-e dor de Abby ?
-Cum imi zicea mie un cel mai bun prieten , oceanul este plin de pesti ,nu ?
In acel moment Lexi chiar a inceput sa rada , ciufulindu-l un pic pe Tom in cap . I-a mai multumit inca o data si apoi au stat linistiti si potoliti pana au ajuns in Verona .
Insa cand au ajuns in Verona , spre uimirea tuturor , Lexi cand a observat orasul , a exclamat ..
-Uau , este absolut superb !
Nimeni nu se astepta ca Lexi sa fie de acord cu acel oras , mai ales ca nu stiau exact motivul pentru care se mutasera . Nu era din cauza serviciului , nu era din cauza privelistii . Era alta cauza pe care parintii ei se fereau sa i-o spuna ! Dar oare ce ?
