Fantasy

Capitolul 11 - Motivul

  SangMun : Cum adică s-o ucidă ? Jacob vrea să o ucidă pe RaeWha ?

  Domnul Park : Se pare că da ...

  SangMun : Dar, unchiule, nu are niciun sens ! De ce ar vrea să facă asta ?

  Domnul Park : Draga mea, este o poveste lungă .... După ce mama  lui Jacob s-a dus, el i-a promis că nu îi va cruța pe cei care i-au curmat viața . M-am împrietenit cu el , am încercat să îl ajut să rămână același om pe care îl știam , dar el începea să se schimbe . Avea mereu pe față acel zâmbet malefic și acea privire plină de ură . Își dorea să devină cel mai bun și făcea tot ce îi stă în putință. Pe mulți colegi îi auzeam cum îl bârfeau, ziceau că a înnebunit , dar eu nu credeam asta. Eram prea orbit de prietenia noastră . În preajma mea , totuși se comporta destul de normal , îmi vorbea frumos și devenisem foarte buni prieteni . Într-o zi, pe când eu și Jacob am scăpat mai devreme de la ore, am decis să ne plimbăm cu bicicletele. Mi se părea o idee grozavă, așa că am acceptat. Ne-am plimbat noi ceva timp, până am ajuns în fața unei păduri enorme și ce crezi ? Ne-a venit grozava idee să ne plimbăm puțin prin ea. Eu nu eram de acord, așa că Jacob a cedat și ne-am plimbat pe șoseaua din-prejur . Deodată, auzim niște pași, ca și când cineva ar alerga spre noi . Când ne întoarcem rămânem statui. Cel care alerga spre noi era băiatul care o împușcase pe mama lui Jacob . Am luat-o la goană cu bicicletele , dar roțile noastre au fost distruse de ceva aruncat de băiatul ăla. Am luat-o la fugă prin pădure până când am dat față-n față cu el. Jacob mi-a spus să fug cât mă țin picioarele și să cer ajutor, dar nu voiam să îl las . M-am prefăcut că fug și m-am ascuns în spatele unor tufișuri, astfel încât să pot vedea ce se petrece . Băiatul acela s-a năpustit asupra lui Jacob vrând să îl lovească cu un cuțit , dar dintr-o dată am văzut o mare pată de sânge , care se extindea, pe spatele tipului . Atunci l-am auzit pe Jacob spunând ...

  Jacob : Cum tu mi-ai ucis mama, așa te voi ucide și eu .*spune cu un glas stins și cu privirea în pământ*

  I-a înfipt cuțitul în inimă și l-a lăsat gata . Eu am sărit la el să îl întreb dacă este în regulă, iar el mi-a răspuns că se simte mai bine ca niciodată . Mă îngrozea faptul că un om așa de bun ca Jacob a făcut o faptă așa urâtă . L-am ajutat să îi falsificăm moartea tipului și am plecat să ne curățăm de sânge. Jacob avea un rânjet malefic pe față, ceea ce mă înfiora. Nu îl mai văzusem așa până acum și m-am decis să îl întreb dacă este bine.

  Jacob : Sunt mai bine ca niciodată ! Sufletul mamei mele se poate odihni acum în pace .

   Vocea aceea parcă nu era a lui . Glasul său era înăbușit de lacrimile ce îi curgeau șiroaie pe obraji . Privirea plină de ură se stingea încetul cu încetul și apărea aceea de tristețe . Mă simțeam indignat la ce am fost martor, nu îl credeam în stare să ucidă, dar a făcut-o . Ceva era sigur în neregulă cu el atunci . 

   Dintr-o dată l-am auzit scrâncind de durere. M-am panicat și l-am întrebat ce se întâmplă .

  Jacob : Brățara asta !!! Ea e cauza ! Din vina ei l-am ucis. Brățara asta mi-a dat-o mama..nu știam ce să fac cu ea , așa că am început să o port . Îmi arată cum sunt oamenii , care îmi pot fi alături și care nu . Ăla voia să mă ucidă, așa că l-am ucis eu prima dată, m-am simțit ușurat . Dar eu nu sunt așa, nu vreau să ucid și totuși m-am simțit așa de bine când mi-am eliminat inamicul . 

   Îl ascultam și mă îngrozeam. Voiam să îl ajut , dar nu aveam cum . L-am dus acasă și i-am promis că nu voi zice nimic , nimănui. Mă tot gândeam ce aș putea face să îl ajut , chiar îmi doream asta, până următoarea zi . Când am mers la liceu, l-am salutat ca de obicei, dar el m-a ignorat total . Încercam să vorbesc cu el, dar mă ignora . La sfârșitul orelor m-am dus glonț la el și l-am întrebat ce se petrece, de ce nu îmi vorbește. 

  Jacob : Ne cunoaștem ?

   Acest răspuns mi-a străpuns inima. Uitase toată prietenia noastră ? Sau era un test ? M-am gândit că poate nu vrea să îmi vorbească din cauză că poate s-a supărat sau nu știu . Am zis să îl las totuși..poate se va remedia problema , dar și până în zilele de azi nu a mai vorbit cu mine . M-a ignorat total .

  SangMun : Dar eu tot nu înțeleg ceva ? De ce ar vrea s-o ucidă pe RaeWha ?

  Domnul Park : Ei bine . Dacă o ucide, rămâne cu banii câștigați pe urma ei .

  SangMun : Bani ?

  Domnul Park : Au adoptat-o , dar primesc niște bani de la acei oameni, nici eu nu știu de ce. Dacă ar ucide-o, i-ar înscena moartea și tot ar primi banii.

  SangMun : Ce crud ! *spune fata, foarte scârbită *

  Domnul Park : Brățara aia are ceva de a face cu schimbarea lui Jacob . În plus, moartea mamei sale chiar l-a afectat profund. 

  SangMun : Unchiule, ești sigur că RaeWha și Jeongin vor fi bine ? *întreabă îngrijorată*

  Domnul Park : Chiar nu știu, dar asta sper. Amândoi sunt niște copii foarte buni .

  SangMun : Și pe deasupra un cuplu foarte drăguț ! *spune în șoaptă*

  Domnul Park : Ce ai zis ?

  SangMun : Nimic, nimic. Sper doar să nu pățească ceva .

  Domnul Park : Și eu....