RaeWha nu este o fată ca oricare alta, este o fată adoptată . Părinții ei biologici au fost nevoiți să i-o dea unui om mai înstărit ca ei , deoarece acesta dorea să aibă o imagine cât mai perfectă pentru societate .
Anii au trecut , iar fata a cre...
Theodor : Așa...acum cum , mă rog, ar trebui să ieșim de aici ?
RaeWha : Ai încercat să tastezi codul pe calculatorul ala mic de metal de acolo ? *spune , arătând către un panou mic de metal *
Theodor : Aia de când e acolo ?
RaeWha : Păi e acolo de când s-a construit și hotelul ăsta, bănuiesc .
Theodor : Și de ce nu mi-ai spus mai devreme de asta ? Puteam să scăpăm de aici !! Of !!!
RaeWha : L-am observat când m-ai împins , dar pentru că aproape plângeai , mi-am zis că mai întâi ar trebui să te consolez și după să ieșim .
Cei doi se îndreaptă către micul panou de metal , iar Theodor tastează un cod . Ușa seifului se deschide , iar RaeWha și Theodor ies .
RaeWha : Nu a trecut mult timp și oricum , ajung rapid unde trebuia să fiu la ora asta .
Theodor : Ai dreptate , dar totuși...
RaeWha : Ușurel ! Nu s-a întâmplat nimic grav . Eu sunt bine, tu ești bine , toată lumea este fericită ! * fata vrea să plece , dar băiatul o apucă de mână*
Theodor : RaeWha , pot să te rog ceva ?
RaeWha *nedumerită* : Sigur , ce este ?
Theodor : Mai este ceva de care nu ți-am zis . Acolo , în cutiuța aia lăsată de mama , mai este ceva , dar nu am vrut să mă uit .
RaeWha : De ce nu ai făcut-o ?
Theodor : Am auzit pași venind spre cameră . Am ascuns cutiuța și m-am prefăcut că nimic nu s-a întâmplat . Era tata și cu o menajeră ceva mai în vârstă... Mă căutau . Le-am spus că venisem să o iau pe mama , dar că nu o găsesc . Crezându-mă mic și prostuț , nu m-au luat foarte în serios și așa am scăpat ușor . După ce ți se termină tura de program , vreau să ne întâlnim aici în hol . Vreau să vi cu mine și să ne uităm acolo . Tu ești singura persoană căreia i-am povestit despre asta . Nu vreau să mai afle altcineva , așa că te rog să nu spui nimănui ! Te rog ! * spune trist*
RaeWha : De ce aș face asta ? Stai liniștit , nu o să spun nimic nimănui . Și legat de diseară *se apropie, îi șoptește * îți dau mesaj când sunt gata și mergem . Bazează-te pe mine , șefule !
Theodor *zâmbind* : Așa facem ! Acum întoarce-te la muncă !
După ce Theodor plecă , RaeWha începu să stea pe gânduri .
„Theodor e un băiat de treabă, nu merită așa ceva . Adică mama sa a plecat și l-a lăsat pur și simplu ? Dar dacă îi lasă anumite indicii .... Acum că mă gândesc, Theodor nu a văzut tot ce se afla în scrisoarea aia , adică cutiuța ....cutiuța ...
Abia aștept să ies din tura de lucru . Toată chestia asta a devenit așa misterioasă , brusc , că m-a lăsat fără cuvinte . Toată povestea asta este așa încurcată , că și pe mine mă dă peste cap . Ar trebui să îmi rezolv îndatoririle mai rapid , așa termin din timp ș pot să îmi fac și eu un duș . Să trec la treabă ! "
RaeWha își termină rapid sarcinile pe care le avea de făcut de una singură și trece la cele unde o ajuta și SangMun. Fata , văzându-și prietena foarte grăbită , se decide să o întrebe ce se întâmplă .
SangMun : Hei , Rae, te văd foarte agitată și pusă pe treabă . S-a întâmplat ceva ?
RaeWha : Muni ! Nu , nu s-a întâmplat nimic ! Totul este bine . Vreau doar să termin totul mai repede și să îl sun pe Jeongin . Nu am vorbit cu el de când am ajuns aici și sunt destul de îngrijorată .
SangMun : Bine , ținând cont că am lucrat mai tot timpul , iar seara tu adormi imediat, te cred . Ai grijă ce faci și spune-i că îl salut !
RaeWha : O să îi spun !
După ceva timp , seara se lăsă, iar RaeWha îl aștepta pe Theodor în hol . Acesta sosi .
RaeWha : În sfârșit ! Mai așteptam mult ?
Theodor : Shh ! Mai încet ! O să trezești tot hotelul cu glasul tău !
RaeWha : Apoi scuze că te aștept aici de vreo jumătate de oră ! *spune revoltată*
Theodor : Scuze , dar m-a oprit tata să discutăm...
RaeWha : Stai, ce ?!
Theodor : Da ! Ce auzi !
RaeWha : Despre ce ați vorbit ?
Theodor : Îți spun mai târziu , acum hai să mergem să vedem ce mai este în cutiuța aia !
RaeWha : Da, da , ce mai așteptăm ?!
Cei doi porniră spre camera mamei lui Theodor . Deschiseră ușa ușor , nedorind ca aceasta să scoată vreun sunet și să trezească pe cineva, adică pe tatăl lui Theodor .Pășiră încet în cameră . Își aprinseră lanternele și se duseră spre locul unde Theodor a găsit cutiuța . Băiatul se apropie , dar ezită , arătând locul cu degetul . RaeWha se încumetă să vadă ce este și luminează locul . Vede , sub pat , o cutie foarte veche , cu câteva lucruri prin preajmă. Fata rămase mută de uimire și decise să îl lase pe Theodor să deschidă cutia ,doar era a lui, dar cum el era puțin speriat de ceea ce putea să fie acolo , nu avu încotro și o deschise ea .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RaeWha : Wow ! Ce-s cu astea ?! *spune și se uită la niște poze *
Theodor : Erau mai multe ? Eu nu le-am văzut !
RaeWha : Logic că nu le-ai mai văzut dacă venea tatăl tău și ai ascuns astea !
Theodor : Uite, mai este un bilețel acolo !
RaeWha ia hârtia și începe să citească . Ochii i se fac cât cepele când citește primele rânduri . Se întoarce , cu o mișcare rapidă, cu fața la Theodor și încearcă să îi spună ce scrie.
Theodor : Ce scrie acolo ?
Scuzați-mi mica absență , dar am avut un concurs important în perioada asta și nu m-am putut concentra decât pe el . Mă voi revanșa , promit ! Sper să vă placă acest capitol și cele ce vor urma .
