CRINUL ROȘU

prolog

Memphis 

Ianuarie 1893

Era disperată, săracă și nu mai era în toate mințile. Cândva fusese o femeie frumoasă, o femeie inteligentă cu o dorință arzătoare. Luxul. Și își împlinise averea, folosindu-și trupul pentru a seduce și mintea pentru a calcula. Devenise amanta unuia dintre cei mai înstăriți și mai puternici bărbați din Tennessee.

Casa ei deveniseun adevărat obiectiv turistic, decorat după pofta inimii ei-și cu banii lui Reginald. Avea o cohortă de servitori și o garderobă pe care ar fi fost invidioasă și cea mai căutată curtezană din Paris. Bijuterii, prieteni nostimi, o trăsură proprie.

Dădea petreceri pline de veselie. Era invidiată și dorită. Ea, fiica unei servitoare umile, avea tot ceea ce-și dorise inima ei nesățioasă.

Avusese un fiu.

Iar viața aceea pe care nu voise s-o poarte în ea îi schimbase existența. Devenise centrul lumii ei, singura ființă pe care o iubea mai mult decât pe ea însăși. Făcea planuri pentru băiatul ei, îl visa. Îi cânta în timp ce el adormea în pântecele ei.

Și apoi l-a adus pe lume cu durere. o durere sfâșietoare, dar și cu bucurie. Bucuria de a ști că, atunci când durerea va lua sfârșit, își va ține odrasla prețioasă în brațe.

I-au spus că era fată. Și că se născuse moartă.

Mințeau.

Știuse încă de-atunci, pe când era înnebunită de durere, în timp ce se cufunda în vâltoarea disperării. Chiar și când nu mai era în toate mințile, știa că era o minciună. Fiul ei trăia.