Chirstmas gift

*2*

Seful a inchis locul de joaca devreme. Am sunat-o pe Taera pentru a vedea daca ne putem intalni, insa aceasta era cu Minsung, o prietena si iubitul ei. M-a invitat si pe mine, insa am refuzat-o, crezand ca voi fi in plus.

Urmatoarea zi era ziua noastra libera. Taera era din nou cu prietenii din ziua anterioara. A insistat sa merg sa ii cunosc, iar eu am acceptat cu greu. M-am indreptat catre adresa data de Taera. Normal, un restaurant elegant si toate cele... De ce nu se pot intalni si cei bogati la un fast food? Am intrat si m-am indreptat catre masa Taerei.

"Hyerinie!"spuse ea ridicandu-se de pe scaunul ei. "El e Minsung, iar ei sunt prietena mea, Yoohyeon si iubitul ei, Hoseok. Prieteni, ea e Hyerin."

Am dat mana cu toti si m-am aplecat in fata lor. M-am asezat in capatul mesei. Tot restul timpului petrecut acolo m-am simtit ca a cincea roata la masina.

"Tu ce parere ai, Hyerin?"m-a intrebat dintr-o data Yoohyeon. Habar nu aveam ce sa raspund avand in vedere ca nu acordam atentie conversatiei.

"Um...da, ar fi perfect." Taera m-a lovit in picior pe sub masa. "A-adica nu, e groaznic."

Yoohyeon a chicotit. "Nu te prea distrezi, nu-i asa?" Mi-am aplecat privirea in speranta ca obrajii mei rosii sa nu se observe.

"Spune-ne ceva despre tine." spuse Minsung. L-am privit intrebatoare. "Esti de aceeasi varsta cu Taera?"

"Um... nu, sunt cu doi ani mai mica. Am 21 de ani."

"Lucrezi impreuna cu Taera?" acel baiat numit Hoseok a intrebat.

"Da, suntem colege." Am observat ca se uita intr-un mod ciudat la mine. Ma simteam putin incomod, insa l-am ignorat.

"Cred ca acei copii sunt extenuanti." Minsung a intervenit.

"Da! Imi trebuie o zi intreaga sa-mi revin."a raspuns Taera.

Converstia lor a continuat, insa eu nu am intervenit decat atunci cand am fost intrebata.

Taera s-a oferit sa plateasca si pentru mine deoarece i-am tinut locul ziua trecuta la munca. Am avut noroc! Pana si un pahar cu apa e scump in acest loc! Ma faceam de rusine daca Taera si prietenii ei aflau ca nu imi permit sa mananc ceva de la acel resturant.

Hoseok POV

Mi se parea cunoscuta, insa nu stiam de unde, pana ce a confirmat ca e colega Taerei. Ea era fata infometata cu cutia muzicala. Inca nu inteleg de ce nu si-a mai cumparat un covrig daca ii era foame in acea zi.

Urmatoarea zi, am mers la mall. Am trecut sa o salut pe Taera.

"Buna, Hoseok! Ce te aduce pe aici?"

"Am trecut sa vad ce faci. Cum te descurci la munca?"

"E bine, insa obositor! Mi-ar prinde bine o vacanta!"

"Yah, Taera, ai lasat mingile imprastiate! Vino si strange-le!" Am vazut o fata iesind de dupa mini poarta de fotbal, Taera alergand sa o ajute.

"Imi pare rau, Hoseok. E mult de lucru aici."

Colega Taerei s-a intors catre mine si am putut vedea ca e Hyerin. I-am zambit si i-am facut cu mana, iar ea doar s-a aplecat si a continuat sa stranga mingile. Ma uitam la ele, cand o fetita a alergat catre ele si i-a sarit in brate lui Hyerin.

"Ai promis ca azi ne jucam doar noi doua!" striga fetita fericita.

"Da, nu am uitat. Haide!"

Cele doua au mers la toboganul urias. Hyerin o tinea pe fetita de mijloc. Si-au dat drumul amandoua, strigand entuziasmate. Erau atat de dragute! Taera s-a asezat din nou langa mine si am inceput sa vorbim. Nu mi-am dat seama cum a zburat timpul, insa cand mi-am privit ceasul, am sarit de pe scaun si am mers catre iesire. Fetita de mai devreme pleca si ea.

"Te iubesc!"a spus fata inainte de a fugi si a-i sari in brate mamei sale. Hyerin arata surprinsa, avand in vedere ca a ramas cu gura cascata, ducandu-si mana la ceafa.

"Haide, Hyerin, e copil. Ei spun chestii de genul tot timpul!" am auzit-o pe Taera spunand inainte ca eu sa parasesc incaperea.

M-am intors acasa. Yoohyeon a venit din nou fara sa ma anunte. Statea pe canapea si se uita la o drama. Cand m-a vazut, a fugit la mine si m-a imbratisat. Dupa ce mi-am dat paltonul si pantofii jos, aceasta mi-a sarit in brate, iar eu stiam deja ce vrea. Relatia aceasta ne-a facut doua marionete, dar nu o sa renunt la ea.

***Oof ma simt asa ciudat sa il pun pe Hobi in personajul asta! Totusi... sper sa nu ruinez si cartea asta pentru ca ideea asta imi place mult...