Și-a fost odată o steluță
Singurică , mai tristuță
Nimeni ei nu-i oferea
Nici atența , iubirea...
Tot ce ea și-ar fi dorit :
Cineva s-o fi iubit .
Dar ca să vezi , miracol mare :
Apăru o stea mai mare
Și ea singură , săraca .
Plictisită ea căsca
Și deodată ea spunea
Că ar vrea și ea o stea .
În final s-au întâlnit
Amândouă au zâmbit
-Pulbere eu mă numesc
Încantat să te găsesc !
-Iar eu Steluța mă numesc
Vin ca să te-n veselesc !
Iar povestea ce-a urma
Să vă povestesc acuma?
A urmat o nuntă mare
Iar frumosul Pulbere
Dărui frumoasei stele
Ale lui Saturn inele .
Steluța foarte fericită
I-a dat lui Pulbere grăbită
Toată strălucirea ei
Si toată pasiunea ei .
Iubire veșnic-a urmat
Și amândoi s-au bucurat .
Toată lumea i-a lăudat
Și-n cor au felicitat
Proaspăta căsătorie .
Iar intreaga Galaxie
A cântat in cor : -Să fie
Multa , multa fericire!
-Copii frumosi , strălucitori
Mici și mari , nu doar feciori
Și ferioare-ncântătoare
Cu o strălucire mare .
Sănătoși și fericiți
De azi încolo voi să fiți !
