*24 mai, I have no idea what day is*
Îmi amintesc că visasem ceva asdfghkjl. Nu prea îmi amintesc ce, dar mă rog. Am deschis ochii şi am văzut o nebună.
Eu: AAAAAAA!!!! am ţipat din toţi rărunchii.
Steph: Shut the fuck up, you idiot!
Eu: How can I shut up if you scared the shit out of me?!
M-am strâmbat la ea, apoi m-am ridicat din pat. Defapt, a durat 10 minute până m-am ridicat, pentru că sufeream de o boală numită lene.
Eu: Cât e ceasul?
Steph: 2:45 P.M. Ai hibernat, sau ce? -.-
Aş fi vrut să îmi dau ochii peste cap, dar îmi era prea somn.
Eu: Poţi să pleci. Sau vrei să vii cu mine şi până la baie?am întrebat ridicând o sprânceană.
A scos limba la mine, apoi a coborât. ‚Direcţia->Baie’, mi-am zis. Am făcut un duş de 10 minute, apoi am ieşit cântând ‚Give me love’ a lui Ed Sheeran. Omul ăsta era un GENIU.
Am tras repede pe mine un maiou cu steagul Angliei şi nişte shorts, apoi am coborât în bucătărie, unde Steph făcea de mâncare, iar Mălina se juca pe telefon.
Eu: Wazzup, girls?
Steph: Ia un fund de loc şi aşteaptă până termin de făcut clătitele.
Eu: Să trăiţi, boss.
Peste vreo 10 minute clătitele erau gata şi pregătite de a fi mâncate. Eram înfometată, aşa că prima clătită era gata în 30 de secunde.
Steph: Tu glumeşti, nu?a întrebat holbându-se la mine.
Mălina: Andre, hai să ne întrecem. Ca pe vremuri, a spus făcându-mi cu ochiul.
Eu: N-ai nicio şansă, bitch.
După vreun sfert de oră, eu mâncasem 5 clătite şi ea 5 şi jumătate.
Mălina: Nimeni nu se pune cu mine, iubire.
Eu: Myah, îmi iau jucăriile şi plec. Apropo, văd că e soare afară, poate încercăm piscina, ce ziceţi?
Mălina: Mi-am verificat bagajul, n-am costumul de baie la mine.
Steph: Haida la shoppingăreală. Într-un sfert de oră să fiţi gata.
Am urcat rapid, pentru că abia aşteptam să mă plimb cu 7 sacoşe pline după mine, like a boss. M-am schimbat într-o rochiţă în carouri şi nişte balerini comozi.
Eram gata în 5 minute, aşa că m-am trântit pe pat şi mi-am luat perna în braţe. ‚Cred că am uitat ceva’, mi-am zis. M-am ridicat şi m-am uitat în jur..telefonul!
Era aruncat pe lângă pat, deci nici vorbă să îl fi văzut mai devreme. L-am luat şi am început să sun pe toată lumea, la rând. Prima dată am sunat-o pe mama, desigur. I-am spus că am câştigat şi că ne descurcăm, deci nu trebuia să îşi facă griji.
Apoi a urmat Julia. Am avut noroc că Denisse era la ea.
Eu: Ce faceţi fetele?
Julia: Suntem ok. Ne e dor de voi.
Eu: Mda, păi noi o să cam stăm pe-aici, pentru că am câştigat. Not a big deal.
Denisse: Glumeşti? Chestia asta e pe toate posturile tv. Şi cum noi trăim în Narnia, it’s a big deal!
Eu: Cum ziceţi voi. Trebuie să plec la cumpărături, talk to ya later.
Am închis şi am coborât. Desigur, eu eram ultima. Fetele nu au zis nimic, aşa că puteam respira în pace. Am hotărât să mergem la mall, pentru că oricum stăteam în centrul Londrei. Am hoinărit pe-acolo vreo 2 ore, timp în care tot ce puteam zice era ‚vreau de aia, din aia şi din aia.’ Până la urmă, eu m-am ales cu un costum de baie verde, relativ simplu şi nişte sandale drăguţe, Steph cu un costum albastru şi o rochiţă albă, super cute. Mălina şi-a luat doar un costum de baie cu buline. Asta era ciudat, pentru că de obicei ea cumpăra cele mai multe porcării.
