(Perspectiva lui Steph)
De data asta chiat m-am enervat. What is her problem?
M-am ridicat în secunda 2 de pe scaun, mi-am luat geanta şi am început să fug după ea. Partea bună e că nu ajunsese prea departe..defapt era chiar în faţa uşii.
Andre: Am ieşit ca să...iau nişte aer. Nu vă faceţi griji.
A încercat să zâmbească, dar se vede că..nici măcar nu era surprinsă.
Eu: Okey, cu mine nu ţine. De ce nu eşti uimită deloc? Şi nici fericită? Adica, pe bune, o să cântăm cu One Direction, în caz că nu ştiai.
A luat o gură mare de aer, apoi s-a aşezat jos, rezemată de zid.
Andre: Ştiam că noi am câştigat, a spus dintr-o suflare.
Eu: Um..ăm..nu o să te întreb de ce nu ne-ai spus, pentru că mi se pare evident. Şi..acum ce facem?
Andre: N-am nicio idee. Eu..
Chiar atunci a venit şi Mălina într-un suflet.
Andre: Eu i-am cam arătat lui Harry că sunt o ciudată, a şoptit închizând ochii.
Încerca să o ascundă, dar o cunoşteam din clasa I şi cu mine nu se putea juca.
Mălina: Awww, kiddo, come here. Big girls don’t cry.
Andre: Well, I guess I’m not a big girl:(.
Ne-am îmbrăţişat (awww) şi am rămas aşa vreo 5 minute, până când uşa sălii s-a deschis iar cu un zgomot puternic.
Harry: Deranjez? a întrebat arătându-i nişte puppy eyes Andreei.
M-am uitat spre ea, dar nu zicea nimic. Ştiam că pur şi simplu nu avea ce să zică.
Eu: Umm..nu, sigur că nu!
O ţineam strâns pe Andre, pentru că avem impresia că o să leşine. Se pare că şi Mălina gândea acelaşi lucru.
Harry: Andre, putem vorbi?
I-am aruncat lui Andre o privire întrebătoare. A dat din cap afirmativ, deci încerca să se ţină singură pe picioare. Am plecat în sală, dar nu înainte de a-i arunca lui Harry o privire de ‚Steph is like a puma, deci ai grijă ce faci!’.
(Perspectiva Andreei)
Huh, am făcut bine că am ieşit pe uşa din spate. Nu aveam chef de fane nebune (printre care sunt şi eu, dar măcar încerc să o ascund).
Am aşteptat până au dispărut fetele, apoi Harry s-a întors spre mine. Nici nu a apucat să deschidă gura, că i-am luat-o înainte.
Eu: Îmi pare rău pentru fazele de dinainte. Adică nu aveam chef de discuţii. Nu sunt certăreaţă şi îmi pare rău dacă am arătat ca o anti-sociabilă şi dacă te-ai simţit prost şi...
(Perspectiva lui Harry)
N-am lăsat-o să termine. Nici nu aveam de gând. M-am aplecat şi mi-am lipit buzele de ale ei. Chiar atunci, toţi porumbeii au zburat, clopotele de nuntă s-au auzit, soarele a strălucit mai tare. Ce tot zic?
(Persectiva Andreei)
Adnfvnngutg. Visez, sau ceva..? Simţeam că mă înroşesc ca un rac. Ba nu, ca un trandafir. Ba nu, ca pantalonii lui Louis. Grr, eram mai roşie ca roşiile. Ce tot vorbesc?
Harry: De ce atâtea ‚şi’-uri?
Puteam vedea că şi el era ruşinat. Mi-a făcut semn spre uşă, apoi am intrat. Se pare că sala era goală. Mai erau doar băieţii, Steph şi Mălina.
