Korean love story (**/**)

№11 Oppa, imi pare rau!

-Sunati la salvare!! ce mai asteptati?

-Nu avem timp!Hai la masina!*Bum*

NaNa plangea dar Angela incerca sa o calmeze.

Imi iau iubita in brate si fug cu ea in masina lui Bum.

Era cand calda, cand rece. Imi era foarte teama sa nu se intample ceva mai rau de atat.

Ajungem in spital.Doi doctori o aseaza pe targa si o duc in sala de urgente.

~Peste 3 ore~

-Care este tutorele domnisoarei Park JeeHee?

-Eu! *Bum spune in acelas timp cu mine*

-Eu! *spun si mai convins*

-Domnisoara Park a fost adusa la timp. Daca o aduceati mai tarziu chiar si cu 5 minute putea ramane paralizata.

-Cum?

-Pacienta a stat in frig recent?

-Pai am stat cu totii afara in jur de 7 ore.Recunosc ca era cam frig.Daca va ajuta cu ceva, noi am venit din New York unde era mult mai cald ca aici.

-Acum am intelesc de unde provin aceste reactii. Schimbarile bruste de temperatura atrag dupa sine probleme iar omul adapteaza la aceste schimbari  in 14 zile.Ea are un sistem imunitar foarte scazut.Din cate am inteles, este artista ,corect?

-Da..

-Stiti cumva programul ei de somn?

-Ea nu are un program stabil.

-Va voi prescrie ceva.Va lua niste vitamine.Va rog sa semnati ca tutore al ei iar dupa aceea puteti sa o vizitati.

JeeHee nu mi-a spus nimic! Nu imi vine sa cred cum de nu am fost mai precaut! Of!

Am semnat acel teanc de hartii si am mers direct in camera in care era internata.Dormea cu un zambet mare pe fata.Era palida dar nu mai avea febra ceea ce inseamna ca o vor externa cat de curand. O sarut pe frunte si ma pegatesc sa o tamponez cu prosoape calde dar... ma prende de mana.

-Nu pleca! Imi pare rau!*zice aproape plangand.*

Niciodata nu s-a ferit sa planga in fata mea dar ceva o impiedica.

-Sunt aici, spun eu, nu ai de ce sa iti faci griji!

-Oppa!

-Bine, nu o sa plec! Nu mai plec de langa tine, micuta mea!

-Suna-l pe tata si spune-i ca sunt bine, probabil toti sunt speriati.

Ma ridic si imi scot telefonul din buzunar pregatindu-ma sa sun inafara salonului dar mainile ei ma prind de brat. Se vedea ca este slabita asa ca ma rezum la a scrie un mesaj de 5000 de caractere.

Nu peste mult timp, in camera apare toata familia cu cosuri si multe alte bunatati din care se infructa asistenta grasa care avea grija de iubita mea.

O intrebau daca este bine, eram in total 12 persoane. Familia,asistenta si doi reporteri care au fost pusi la curent de un intern.

Tatal socru era prea obosit si suparat ca sa le mai spuna ceva.

-Va rog sa plecati!*spun eu foarte trist*

-Sunteti logodnicul lui Jolie, nu? Ne poti spune in ce stare este?

-Haideti afara si va voi spune cate ceva.

Iesim din camera si incep prin a ii ruga sa plece dupa ce le povestesc tot.

-Este bine? Sunt complicatii? Va rog sa ne spuneti! Ce s-a intamplat.

-Stiti ca JeeHee este o vedeta internationala...ei bine ea a fost suprasolicitata in ultima perioada iar diferenta de temperatura a fost prea mult pentru corpul ei fragil.Se va face bine! Voi avea mare grija de ea!

-Sunteti un om bun, multumim mult!*zice reporterul mic si indesat*

-Nu aveti pentru ce, iubita mea are nevoie de multa odihna.

-Plecam, la revedere domnule!

Ma intorc si o vad in picioare, glumind si facand pe grozava.

O iau in brate.

- Nu stiu daca iti amintesti dar ne-am impacat.

-Yaaaa! *avand un comportament de razboinica *

-Nu face pe viteaza!

Ea aluneca pe spate iar eu o prind ca un erou.

-Hai sa mergem acasa, spune tata distrat.

-Ne... stai sa ma schimb!Dar...

-Am inteles, iesim acum!

Sunt asa de fericita ca m-am impacat cu oppa.Imi pare nespus de rau.El a fost mereu langa mine iar eu nu am stiut sa pretuiesc asta! De acum voi fi mai atenta!