Scriu de 3 ani la acest scenariu. Tot de 3 ani caut distribuția pentru acest film pe care eu chiar doresc să-l realizez. Am cutreierat și am bătut la ușile tuturor regizorilor buni, mai puțini buni, slabi...toți au folosit aceeași replică pentru a mă respinge: „Domnișoară Fishwood, nu aveți experiență...". Când l-am auzit și pe Chris Weitz, regizorul de Twilight, că refuză colaborarea cu mine sub aceeași formă, l-am întrebat: „Dragă regizorule, ție nu ți-a dat nimeni o șansă să ajungi unde ai ajuns? Nu s-a îndoit cineva de forțele tale proprii la început? Nu a riscat un producător zeci de milioane de dolari ca să te pună regizor al filmului?" Acesta, nonșalant, ca de altfel și toți ceilalți la care am fost, mi-a urat o zi bună, închizându-mi ușa în nas și murmurând un „Copilă prostuță".
În săptămâna aceea, am plâns cam 24 din 24 de ore, reușind să consum 30 de pachete de șervețele, gândindu-mă: „Oare am greșit cu ceva? Nu știu să mă fac plăcută? Scenariul nu e bun?". Dar am realizat că problema nu este la mine, la scenariul meu sau la atitudinea mea. Problema este la ei. Regizori îngâmfați cu mii și milioane de euro ascunși în șosete și cu alte miliarde în conturi bancare...De ce le-ar mai trebui alt film, când deja sunt bogați? Nu am mai mers la „colindat" de actori, pentru că eram sigură că nu se va întâmpla nimic bun în a-mi alege distribuția, dacă nu am un regizor pe măsură. Fără regizor bun(de fapt, fără un regizor), nici măcar jumătate de actor bun nu ar fi venit la mine, așa...Plus că nu țin loc de producător, ca să îmi fac împrumut la bancă și să dau miliarde pe Mr Bean, Mila Kunis, Martin Freeman, Cumberbatch sau mai știu eu ce cunoscuți.
Când mi-am dat seama de asta, iar am început să plâng. Dar acum simțeam că lacrimile seci nu mă mai ajută cu nimic, simțeam că o să înnebunesc, până când...până când mi-a venit acea idee genială, dar nu prea. Urma să fac ceva ilegal, dar dacă avea să decurgă planul cum trebuie, aș fi putut să îl aduc de partea mea pe cel mai râvnit actor al momentului, cel mai bun actor britanic. Urma să fie periculos, dar fără sacrificii, nu putem reuși în viață.
-----------------------------------------------------
okay, o nouă poveste:) dacă tot revenim, revenim în forță. țin să precizez că ideea minunată, pe care o veți descoperi pe deplin în capitolul unu, îi aparține ui Simplist69, aplauzee. așa. guys, sper să vă placă. și nu uitați, 98% meritul lui Simplist69, 2% eu :)
CITEȘTI
Script player
Teen FictionLexi Fishwood este ceam mai ambițioasă, muncitoare și... ghinionistă persoană pe care am întâlnit-o până acum. Nu este cea mai cunoscută scenaristă din lume, din țară sau din oraș, dar ține ca geniala-așa cum o numește ea- creație să se facă într-un...