Script player

Capitolul I: "Nu mă cheamă Roxy, Cumberbatch!"

Știți sau nu....eu nu scriu cartea asta ca să mă aflu în treabă sau alte chestii. Pur și simplu simt nevoia să o fac și vreau să vedeți și ce mari greșeli se pot face într-o situație din asta. Mă rog... Ideea este că m-am trezit în fața faptului împlinit. Trebuia să intru prin efracție în casa lui Benedict Cumberbatch. Da, asta era ideea mea "genială dar nu prea". Poate vă gândiți că sunt nebună, tâmpită și altele să cred că pot intra în casa extraordinar de securizată a unui mare actor. Ei bine, aveți dreptate pe jumate. Eram în spatele vilei lui Cumberbatch, iar ideea mea -știind fiecare colțișor din casa lui( da, da, asta se întâmplă când ești un fan obsedat)- era să intru prin efracție și să îi iau ceva de preț din casă, apoi să îl șantajez cu asta, până va accepta să joace în filmul meu. Vila avea două etaje, iar la parter se afla un mare geam din bucătărie. Aveam de gând să sparg geamul-sau măcar să încerc- și să intru.

Însă, un bodyguard tocmai își lua masa acolo, în bucătărie. Oare are voie? Mă rog, să revenim la plan. Știam că Benedict Cumberbatch nu va fi acasă azi, căci filmează pentru un episod special din Sherlock. Ceea ce nu știam era că urmam să am cel mai mare noroc din viața mea. Exact, urmam să-mi ating scopul. Da, pare un pic scos din filmele cu spioni, dar am reușit. Norocul chior a fost că exact la ora 14:30, bodyguarzii fac schimbul de tură. Mâncăciosul din bucătărie dispăruse, așa că era timpul să acționez. Am deschis geamul mai tare(da, chestia pe care nu o observasem era că geamul era deschis, deci nu trebuia să mai sparg nimic) și am intrat cu chiu cu vai în bucătărie. Mi-am contorsionat într-un mod impresionant picioarele pe acolo, reușind să ajung în casa lui Benedict Cumberbatch. Știți ce am făcut prima dată? Ca o fană ce sunt am scos telefonul și mi-am făcut un selfie să-l postez mai încolo pe twitter și să fac mare vâlvă pe site, să moară ceilalți de ciudă.

M-am uitat în dreapta și stânga, scoțând capul pe hol și am zbughit-o pe scări, la etajul unu, unde se afla și dormitorul lui Cumberbatch, doar gândiți-vă, SUNT în casa lui Benedict. Am deschis ușor ușa care scârțâia un pic și am văzut dormitorul actorului. O groază de foi, scenarii, creioane și haine împrăștiate pe jos. Probabil că el e cel mai dezordonat om de pe planeta Venus. Oricum, revenind, am început să scotocesc prin toate lucrurile sale, până am dat de telefonul său. Am căutat ceva prin videoclipuri și am găsit ce aveam nevoie: un filmuleț cu însuși Benedict beat. Am început să râd incontrolabil, iar apoi am deschis bluetooth-ul și mi l-am transferat rapid. Chiar când să ies din cameră, cineva mi-a luat-o înainte, intrând. Da, ați ghicit. Benedict.

Damn, s-a terminat, mi-am zis. De ce nu am putut avea sclipirea aia, ca atunci când Sherlock descoperea cum se dezlega un caz? De ce nu mi-am dat seama că dacă telefonul lui este aici și ele este tot aici? Nu voi uita niciodată expresia sa când m-a văzut. A intrat în cameră cu o privire jucăușă, iar când m-a zărit pe mine, chipul i s-a contorsionat în confuzie, o urmă de amuzament rămânându-i pe chip. M-a măsurat din priviri și mi-a întins mâna:

- Benedict Cumberbatch, actor, aproape încântat de cunoștință.

Cu un surâs i-am răspuns:

- Lexi Fishwood, scenaristă, încântată de cunoștință, am spus încurcată.

Doamne, eu tocmai m-am întâlnit cu idolul meu și doar atât pot să zic?! Lexi, calm down.

- Eu, am spus, înghițind în sec, nu am...adică n-am vrut să...n-am furat nimic! am reușit să bâigui în final.

- Nimic înafară de un filmuleț, așa-i? zâmbi Benedict. Să ghicesc: să fie când eram beat, când eram copil sau când m-am sărutat cu o altă actriță? A, sigur de la beție, ăstea prind mai bine la publicitate.

- Cum de ați știut? Ne jucăm cumva "de-a Sherlock Holmes"? Îmi faceți o demonstrație?

- Ai uitat să închizi bluetooth-ul, Roxy.