Strălucind printre umbre

Capitolul 2

Perspectiva Kennei

—Cheile mele? Îmi explici și mie cum au ajuns in posesia ta? nu doresc sa mă mai cert cu nimeni pe ziua de azi,pentru ca deja simt ca aceasta zi este ruinată .

—Un prieten de al meu mi-a spus ca ți-ai uitat cheile la el acasă și m-a rugat pe mine să ți le aduc cu pretextul ca nu te suportă;citez " o scorpie ca aceea trebuie evitata ".

Cu câta nonșalanță  mi se poate adresa,presupun ca "prietenul" a omis sa ii comunice cu cine trebuia sa se întâlnească, defapt eu l-am "rugat" sa nu facă asta.

—Uite ce e...

—Shaw

—Voiam sa spun băiețaș,dar fie Shaw,nu cred ca stii cu cine vorbești.

—Nu știu și nici nu îmi pasă. spune și se apropie de mine lăsând câinele pe trotuar , îmi întinde cheile și continua

—Cu atitudinea asta nimeni,dar nimeni nu te va plăcea vreodată.

Se întoarce și pleacă spre câinele lui care in tot acest timp s-a uitat insistent la noi , dacă e posibil așa ceva.

—A da și... Cu plăcere!

Cât tupeu, când am spus ca lumea judeca fără sa cunoască cauza aveam dreptate. Nu cred ca m-am purtat urat cu el, mai deloc, dimpotrivă chiar am fost mai drăguța decât de-obicei .

Mă uit in direcția lui și îl văd cum se îndepărtează pana dispare din aria mea vizuala. Shaw,ce nume mai e și ăsta.

Deschid fericita ușa și mă grăbesc spre camera mea de la etaj.Verific ceasul și e ora 9:30,mă liniștesc hotărându-mă să îmi fac un duș.

Peste o ora și jumătate sunt gata,îmbrăcată intr-o rochie neagră ce se mulează perfect pe corpul meu,niste pantofi crem si geanta mea asortată .

In timp ce cobor scările sunetul tocurilor se face auzit in întreaga casa ce domnește in liniște. Ajunsă la ușa mă asigur ca totul e in regula și pornesc spre firma tatei.

După inca o jumătate de ora infernala in care am fost prinsă in trafic am reușit sa ajung la birou. Cât de mult urăsc sa stau ore și ore închisă intr-o încăpere cu inca 10 persoane vorbind tâmpenii , când as putea fi oriunde altundeva și făcând orice altceva .

La mijlocul ședinței un domn de vârsta a doua se ridica in picioare scuzându-se cu pretextul ca nu mai poate sta, "urgență in familie" .

Am mai văzut cazuri de astea . "Urgență in familie " mai poate fi tradus ca și "Amanta e la ușa apartamentului meu de care nimeni nu știe " sau "Copilul meu nenorocit a făcut o alta prostie ". Ce oameni falși .

Când întâlnirea este într-un final gata și pot sa merg și eu sa mă văd cu prietenele mele, vocea tatălui meu îmi spulbera orice speranța pentru ziua de azi,oricum ce lucru rau se mai poate întâmpla? Le-am trăit deja pe toate de dimineața .

—Kenna,iubita mea fiica . O nu, dacă începe așa, e clar ca dorește ceva de la mine . Doamne te rog fii blând cu mine .

—Da tati? poate dacă folosesc acest "tati" i se va face mila de mine și mă va lasa sa îmi petrec noaptea așa cum știu eu mai bine.

—Mâine seara se organizează un bal caritabil și precum stii deja toată lumea se așteaptă de la tine ca la cei 24 de ani ai tai, sa ai  un prieten, sa spunem, care in viitorul apropiat ți-ar putea deveni soț .

—Așa și ce propui? De unde să îl scot eu pe făt-frumos plin de bani care sa mă însoțească mâine la acest minunat bal caritabil?! țip și nici măcar nu știu când am început sa mă comport așa cu el,dar pur și simplu m-am saturat .