Capitolul 10: Evadarea

196 12 14
                                    

          Evident ca zgarda cea buclucasa ii cam dadea batai de cap motanului. De fiecare data cand se apropia de curtea lui tanti Maria, aceasta auzea clopoteii si se punea imediat in garda cu o matura sau cu un facalet, astfel incat sa il impiedice pe Felix sa mai fure vreun preparat sau sa mai provoace si alte necazuri. Vecinul Husein, cand auzea zgomotul produs de zgarda motanului, ascundea repede papagalii. Ce mai putea sa faca acum Felix fara sa fie dat de gol de zgomotul enervant al acelor clopotei?

        Partea cea mai grava a situatiei este ca nu putea scapa de ea. Incuietoarea zgardei era atat de complicata, incat Felix nu a putut nascoci absolut nici un plan indeajuns de ingenios incat sa scape de acel obiect blestemat. De nenumarate ori s-a rugat de Mike sa i-o dea jos, insa nu a putut nicicum sa-l induplece pe baiat. Avea sa faca totul de unul singur daca dorea sa fie liber din nou..

        Intr-o zi, exasperat si foarte mahnit, Felix hotaraste sa plece intr-o mica expeditie. Doar asa avea sa gaseasca o solutie. Daca nici vecinii si nici stapanii lui nu aveau de gand sa il ajute in vreun fel, atunci trebuia sa caute ajutor mai departe. Cum Mike si Ben erau plecati de acasa, acesta a avut cale libera de scapare. A profitat de sansa si a zbughit-o pe usa. Ajuns pe trotuarul din fata casei, Felix devine usor nelinistit. Niciodata nu mai mersese atat de departe pana atunci, singurele locuri pe care le cercetase erau doar curtile vecinilor. Insa nu avea sa se intoarca pana nu scapa de zgarda. Si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa traverseze strada. De odata a fost orbit de niste faruri foarte puternice, impedicandu-l sa mai poata vedea clar pe unde mergea. A grabit pasul, stiind ca urma sa dea de belea daca statea pe loc, si chiar atunci cand a ajuns pe cealalta banda a strazii, o masina uriasa a trecut pe langa el. "Uff, aproape am mierlit-o." spuse Felix, dupa care isi continua drumul.

        In capatul strazii dadu de o intersectie. Nu stia pe unde era mai bine sa o ia, asa ca le-a studiat cu atentie pe toate. "O sa o i-au pe strada din dreapta. Pe cea din stanga se odihneste pe trotuar un maidanez si nu am o presimtire prea buna in ceea ce il priveste. Probabil ca este vreo ruda cu cainele doamnei Maria, ca este la fel de urat si murdar. Sau poate ca asa este modelul blanitei lui..." gandi Felix. Pe cand mergea linistit si fara nici o grija, ii aparu in cale o pisica foarte zvelta si ingrijita. Avea o coada lunga si stufoasa si niste ochi mari si stralucitori.

-Cine esti tu? intreaba Felix foarte curios.

-Exact acelasi lucru vroiam eu sa te intreb pe tine, spuse felina. Eu sunt Ginger iar acesta este teritoriul meu. Ti-am simtit duhoarea si m-am gandit sa te intampin.

-Duhoare? Despre ce vorbesti acolo? Eu sunt foarte curat, iti poti da seama de asta si singura dupa felul in care imi straluceste blanita. spuse Felix simtindu-se cu adevarat jignit.

-Da, cum spui tu, spuse Ginger sarcastica. Deci care este numele tau si ce cauti pe aici?

-Numele meu este Felix si sunt in cautare de ajutor. Tiranilor mei de stapani le-a venit ideea stupida de a-mi pune zgarda cu clopotei. Este o adevarata durere de cap! Sti cumva vreo solutie pentru aceasta problema?

-Cred ca te pot ajuta. Dar pentru asta trebuie sa imi dai ceva la schimb, spuse Ginger, dupa care schita un zambet.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 12, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Felix, Spaima VecinilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum