Legenda Bestiei!

Capitolul 1

In satul Pigeon, vremea era mereu frumoasa sau cel putin, de obicei, pe parcursul anului. Soarele mereu aducea lumina si caldura sateniilor, iar ploaia daca venea, racorea strazile si campiile  satului. Era un fel de echilibru. Temperatura nu era nici prea calda, nici prea rece, iar ziua era in egala masura cu noaptea. Satul era destul de invidiat de cetatenii orasului New Town care treceau adesea pe langa el si vedeau cum locuitorii din Pigeon erau mereu cu zambetul pe buze, fericiti, de parca le mergea totul cum trebuie, in comparatie cu cei care stateau in oras, unde era mai tot timpul aglomeratie si o caldura insuportabila din cauza cladirilor inalte si a lipsei de copaci. Trasatura caractersitica al acestui sat era linistea si pacea, fapt pentru care i s-a dat numele Pigeon, in engleza insemnand "porumbel".

*

Rick si Jack tocmai ce veneau de pe terenul de fotbal de langa casa lor. S-au grabit sa ajunga acasa deoarece li se fascuse foame de la atata joaca , iar burtile unor copii in crestere trebuiau umplute. Familia lor era acasa, mai putin tatal care inca era la locul de munca.

- Dragii lu' bunii, ati venit! Haideti sa va dau de mancare ca sunteti lihniti! Le spuse Susana, bunica lor.

-Ce atata mancare, Susano! Tipa bunicu' lor. Pe vremea mea de abia daca primeam o paine si si aia pe jumate. Trebuia sa muncesc pana imi sareau capacele ca sa primesc ceva! Copii din ziua de azi stiu numai sa se joace!

Bunicu' lor, Richard, era un veteran de razboi, in varsta de 68 de ani si mereu avea cate ceva de comentat, chiar si atunci cand nu-l baga nimeni in seama! 

-Mai taci din gura aia stirba, Richie! zise bunica lor. N-ai altceva de facut?!

-Ah, vremurile se schimba! Ce a fost a fost! Nu mai exista barbati care sa plece cu pusca la lupta si pustani care sa se bata!

-Nu-l bagati in seama, dragilor! Haideti sa mancati!

Copii erau terifiati cand il vedeau pe bunicul lor cum tipa. Avea o fata dura, cu cicatrici, pe care le avea din razboi, iar privirea lui mereu te paraliza de parca erai o caprioara in fata unui leu, tragand ultima gura de aer. Nici nu e de mirare ca cei mici erau asa speriati.

-Nu te poti abtine nici macar o secunda? zise Susana!

-Sa ma abtin? De la ce? De a spune adevarul? M-ai lasa-ma in pace femeie cu filozofiile tale de 2 lei!

-Cum poti sa-mi vorbesti asa? Mai ales ca sunt copii de fata!!

-Lasa ca tre sa auda si ei. Viata nu-i tot timpul roz si plina de curcubee!

-Da, mosule, ai tu prea multe curcubee la minte, ca daca pun mana pe tine, o sa...

-Ce se intampla? interveni Victor, tata' lui Rick si Jack, cu o voce groasa si hotarata, trecand pragul casei. Tipul era inalt si bine facut, cu o privire foarte sigura de fiecare data.

-Oare? spuse Susana nervoasa.

-Tata, iara te ia gura pe dinainte?

Batranul nu mai avea atata forta asupra fiului sau, ca in vremurile tineretii, si intepenea in secunda doi.

-Fiule eu... imi cer scuze, nu m-am putut abtine.

-Asta sa fie ultimul avertisment. Mai o faza ca asta si zbori direct la azilu' de batrani.

-Dar...

-Niciun dar! M-am saturat de toate tampeniile tale! Lasa-mi copii in pace!

Batranul tacu din gura si apuca un ziar. Cititul il facea mereu sa se linisteasca dupa certuri.

-Bine ca ai venit! zise Susana. Credeam ca nu mai termina!

-Cum sunteti, copii? V-ati distrat azi?

-Da! spuse Rick! Am reusit sa dau doua goluri.

-Incredibil, fiule! O sa ajungi mare candva! Si tu, Jack?

-Eu am fost fundas, ma simt mai in pielea mea acolo!

-Foarte bine! zise Victor.

Copii erau de varste diferite. Rick avea paisprezece, iar Jack treisprezece. Precum varstele lor diferite, asa erau si personalitatile lor. Rick era ala mai tupeist, un pic arogant si facea tot timpul pe desteptu', neacceptand sfaturi de la altii. Increderea in sine il ajuta sa treaca peste orice obstacol, desi uneori devena prea agresiv si prea sigur pe el. Pe de alta parte, Jack era mult mai precaut si rezervat. Ii placea mult sa citeasca filozofii si sa invete despre arta luptelor de strada. Cu toate ca erau diferiti, ei se intelegeau de minune.

-Haideti sa mergem in gradina! le spuse Victor. Sa tragem cu arcul!

-DAAA! au tipat amandoi de bucurie cand auzeau ca tata' lor se va juca cu ei!

"Macar acum se vor linisti. Batran prost ce esti, imi sperii copii". Tatal lor mereu incerca sa-si faca timp pentru ei si sa-i bine dispuna. Nu suporta ideea ca cineva sa-i sperie sau sa-i supere pe copii lui. Cateodata era prea protectiv si grijuliu cu ei.

-Cine-i primul primeste o inghetata!

-Eu mi-s! Zise Rick.

-Eh, oricum nu-mi place asa mult inghetata. Spuse Jack. Are prea mult zahar...